Exigentele ecumenismului actual din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române    
 
 
* Adresam Excelentei Voastre, Domnule Rector, calde multumiri pentru invitatia de a vizita aceasta prestigioasa universitate si totodata salutam prezenta în cadrul ei a unei facultati de teologie, fapt care ne încurajeaza sa va împartasim câteva aspecte din viata si experienta ecumenica a Bisericii Ortodoxe Române
Izvorând din predica Sfântului Apostol Andrei si pastrând aceasta apa vie pâna în ziua de astazi, Biserica Ortodoxa Româna s-a dezvoltat sub obladuirea Duhului Sfânt odata cu poporul român, pe care l-a slujit si cu care s-a identificat de-a lungul întregii sale existente. Pe parcursul istoriei sale bimilenare, Biserica Ortodoxa Româna a intrat adeseori în contact cu alte credinte si traditii religioase, ceea ce a constituit fundalul pentru angajamentul ei în ecumenismul secolului al XX-lea. Ea a pazit cu sfintenie unitatea de credinta, de cult si de spiritualitate cu întreaga Ortodoxie. Aceasta unitate pastrata cu consecventa în trecut, se cere afirmata cu si mai multa vigoare în zilele noastre, când relatiile interconfesionale si interreligioase se dezvolta pe o scara din ce în ce mai mare.  Pentru Biserica Ortodoxa Româna, dialogul ecumenic interconfesional, precum si cel interreligios, sunt determinate de relatiile inter-ortodoxe ; numai afirmând unitatea de învatatura, de cult si canonica a Bisericii Ortodoxe, în integralitatea ei de comuniune a Bisericilor autocefale, se va putea ajunge la o marturie ortodoxa credibila în dialogul ecumenic si interreligios de azi. Rugaciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos,   ca toti sa fie una  (Ioan 27, 21), constituie pentru Biserica Ortodoxa principiul de baza în orientarea ecumenista de slujire spre împlinirea poruncii divine de unire a tuturor în Hristos.  Angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române se desfasoara pe trei planuri : 1) national ; 2) european ; 3) mondial. La nivel national, exigentele ecumenice actuale se concretizeaza, pe de o parte, prin dezvoltarea relatiilor dintre Bisericile si comunitatile religioase din România întreolalta, iar pe de alta parte, prin atitudinea comuna a Bisericilor fata de cerintele sociale si politice din societatea româneasca de azi. Cele doua directii ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române pe plan national sunt complementare si interdependente. Exigentele europene ale angajamentului Bisericii Ortodoxe Române se impun la nivelul cooperarii acestei Biserici cu Conferinta Bisericilor Europene (KEK), precum si prin dialogul teologic si cooperarea cu Biserici si institutii ecumenice si diaconice din diferite tari europene, vizite reciproce între ierarhii Bisericilor sau chiar legaturi între eparhii, abordând probleme de natura ecumenica, de colaborare si într-ajutorare
În sfârsit, exigentele ecumenismului la nivel mondial se manifesta pentru Biserica noastra, pe de o parte,  prin cooperarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), iar pe de alta parte, prin relatiile bilaterale aprofundate tot mai staruitor în ultimii ani cu Biserica Romano-Catolica, la nivelul Consiliului Pontifical, al conferintelor panortodoxe si schimbului de vizite între Întâistatatorii celor doua Biserici
Relatiile dintre Bisericile si comunitatile religioase din România au fost si sunt înca determinate de situatia politica si economica a societatii românesti în general. În perioada dictaturii comuniste (1948-1989) s-a dezvoltat în România un ecumenism  sub cruce , prin întâlniri între sefii de culte si prin conferinte teologice interconfesionale între institutele teologice ortodoxe, romano-catolice, protestante, cu participarea profesorilor, ierarhilor si conducatorilor confesiunilor religioase. Reluarea acestor conferinte pe o baza noua este o cerinta majora pentru promovarea ecumenismului local din România, inaugurat pe principiile teologice comune si raspunzând exigentelor actuale ale lumii
Dupa 1990, relatiile ecumenice din tara noastra au fost impulsionate prin crearea Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom), din care fac parte Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Evanghelica - Sibiu, Biserica Luterana CA, Biserica Reformata si Biserica Armeana Apostolica. În vederea angajarii în mod egal a tuturor Bisericilor pe calea unui dialog ecumenic constructiv, este de dorit ca asociatia aceasta sa se transforme într-o organizatie mai larga, de tipul unui consiliu al Bisericilor, care va trebui sa ofere o platforma de cooperare frateasca între toate Bisericile. În cei 12 ani de activitate ai AIDRom, o contributie majora la sprijinirea unor proiecte derulate de aceasta asociatie a avut-o  Diakonisches  Werk , prin asa-numitele proiecte bilaterale, dintre care cele mai multe au fost pentru Biserica Ortodoxa Româna.  Tot prin AIDRom s-au derulat o serie de proiecte initiate din Germania si menite sa ajute victimele urii de rasa din timpul celui de-al doilea razboi mondial (evrei si rromi). Mii de astfel de victime sau urmasii lor au putut beneficia de ajutoare prin intermediul AIDRom. De asemenea, populatia minoritara rroma din România a beneficiat de programe pilot de dezvoltare comunitara, proiecte economice etc
Desi Biserica majoritara, însumând 87 % din întreaga populatie a tarii, Biserica Ortodoxa Române este deschisa pentru cooperare cu toate Bisericile din România, într-un adevarat spirit ecumenic. Societatea româneasca de azi este o societate pluralista, expusa secularizarii, fata de care Bisericile sunt chemate sa tina aprinsa faclia credintei în noua societate, marcata înca de urmarile ideologiei ateiste.  O alta forma de manifestare a ecumenismului local din România dupa 1989 este reprezentata de Societatea Biblica Interconfesionala, înfiintata în mai 1992, din care fac parte 12 Biserici si confesiuni, si anume: Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Armeana Apostolica, Biserica Reformata, Biserica Evanghelica CA, Biserica Evanghelica SP, Vicariatul Sârb Ortodox, Vicariatul Ucrainean Ortodox, Comunitatea Penticostala, Comunitatea Adventista, Comunitatea Baptista de limba româna si cea de limba maghiara, precum si Biserica Unitariana. Activitatea principala a acestei societati este raspândirea cuvântului lui Dumnezeu în scoli, închisori, camine de batrâni sau de copii orfani, realizarea traducerii Sfintei Scripturi acceptata de toti membrii. S-a tiparit o editie româno-maghiara, destinata familiilor mixte din România si Ungaria, precum si o editie ilustrata a Bibliei
O alta forma de cooperare ecumenica locala în România a fost asigurata si prin Comisia Româna de Istorie Ecleziastica Comparata, înfiintata în 1980, în cadrul careia coopereaza istorici si teologi reprezentând diferite confesiuni crestine. În aceasta comisie se studiaza teme legate de trecutul istoric comun al Bisericilor din România. Speram ca astfel de initiative vor pregati terenul favorabil elaborarii unui tratat comun de istorie a Bisericilor din România.  Societatii de azi, inclusiv celei românesti, desi pe cale de dezvoltare economica si cu un larg orizont cultural, îi lipseste dragostea fata de Mântuitorul Iisus Hristos, iar înstrainarea omului de Dumnezeu duce la înstrainarea fata de semenii sai. Menirea Bisericilor este în primul rând aceea de a mijloci oamenilor dragostea lui Dumnezeu, de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu si prin aceasta unii fata de altii. În vederea împlinirii acestei misiuni divine, Bisericile trebuie sa coopereze, iar nu sa se ocoleasca, sau chiar sa se critice una pe alta. Daca relatiile Biserici Ortodoxe Române cu celelalte Biserici si comunitati religioase din tara sunt în general bune, nu putem trece cu vederea ca în dialogul pe plan local cu Biserica Greco-Catolica se impune din partea ambelor parti mai multa dragoste si întelegere. În acest sens, nu putem decât sa ne rugam bunului Dumnezeu ca lucrarile Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxa Româna si Biserica Româna Unita cu Roma (Greco-Catolica) sa contribuie mai hotarât la stabilirea unei atmosfere de încredere reciproca si de cooperare frateasca, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria credinciosilor.  Exigentele ecumenismului local din România implica azi si unele aspecte legate de raportul dintre Biserica si Stat. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Statul garanteaza si asigura libertatile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv libertatea de credinta, dând posibilitate Bisericii sa-si duca la îndeplinire misiunea ei sfânta pe pamânt, iar Biserica îsi asuma responsabilitatea de a-i conduce pe credinciosi pe calea adevarului si a binelui. Biserica si Statul se întâlnesc astfel în slujirea aceluiasi ideal, si anume ridicarea oamenilor la înaltimea cerintelor timpului, responsabilitate majora în vremea noastra, atât pentru Biserica, cât si pentru Stat
Problemele sociale si politice cu care se confrunta societatea româneasca de azi, cum sunt somajul, inflatia, si urmarile lor pentru cercuri largi de oameni, sau, pe de lata parte, integrarea României în structurile europene, sunt tot atâtea provocari la adresa Bisericilor, care numai împreuna vor putea contribui la sprijinirea eforturilor tuturor românilor spre dreptate sociala si respectarea demnitatii fiecarui om. Spre a exemplifica orientarea si contributia Bisericilor în acest sens, amintim doar întrunirile reprezentantilor cultelor din România din 1995 si 2000 si adoptarea declaratiei comune în care se spune, printre altele:  Cultele religioase din România sunt o componenta majora a societatii românesti de astazi si aduc o contributie importanta la viata spirituala si sociala a României, fiind sensibile atât la dificultatile, cât si la progresele acesteia.  În mesajul final al conferintei de la Bucuresti în iunie 2000, se mentiona ca organizarea întrunirii este expresia vointei tuturor Cultelor din România de a participa la înnoirea spirituala si moral-sociala a tarii si a fost scos în evidenta faptul ca,  în realizarea unitatii europene, trebuie sa se acorde importanta maxima si dimensiunii spirituale, culturale si sociale a unitatii europene . Alaturi de toate categoriile de credinciosi  reprezentati la aceasta conferinta, conducatorii Bisericilor au subliniat, prin intermediul declaratiei finale, ca acestea doresc sa îsi exercite responsabilitatile ce decurg din aderarea României la Uniunea Europeana.  Având o viata religioasa bogata, România este pregatita sa contribuie la îmbogatirea patrimoniului spiritual si cultural european, reafirmând respectul pentru viata, demnitatea persoanei umane, dreptul la proprietate, valoarea familiei si a solidaritatii umane, acordând o atentie deosebita garantarii libertatii de gândire, constiinta, credinta si religie. Procesul de unificare europeana care vizeaza în mare masura o unificare economica, poate fi deplin în conditiile în care se realizeaza si o îmbogatire spirituala europeana. Pastrându-si identitatea spirituala proprie, modelata în decursul istoriei, alaturi de celelalte tari europene, contributia României va mari valoarea tezaurului spiritual si cultural european
Exigentele europene ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române îsi au în parte originea în însasi orientarea europeana a societatii românesti, care se considera pe drept cuvânt  întru totul europeana
 si totusi, Biserica Ortodoxa Româna a cultivat relatii ecumenice intense la nivel european cu mult înainte de a se pune problema integrarii României în structurile europene. Biserica Ortodoxa Româna este membra a Conferintei Bisericilor Europene (KEK) înca de la înfiintarea acestei organizatii ecumenice europene, în 1959. Cooperarea Bisericii Ortodoxe Române în cadrul KEK a fost considerabila atât la nivelul diferitelor comitete sau comisii, cât si la nivelul personalului acestei organizatii de la Geneva. Multe din comitetele si comisiile de lucru ale KEK, în frunte cu Comitetul Central si cu Prezidiul acesteia, s-au întrunit în multe rânduri în România, la invitatia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru noi, KEK reprezinta platforma ecumenica europeana prin excelenta, atât pentru cooperarea ecumenica dintre toate Bisericile, cât si pentru cooperarea Bisericilor cu institutiile europene de la Bruxelles si Strasbourg
Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Ortodoxia nu este legata numai de o parte a Europei, nu împarte continentul în doua si, deci, nu exista granite delimitate confesional între ea si celelalte Biserici cu care aceasta coexista în mod complementar. Este un stravechi adevar, rostit raspicat de un reprezentant de seama al teologiei si culturii Europei occidentale, care era originar din Rasarit, si anume Sfântul Irineu de Lyon, conform caruia  Biserica este raspândita în toata lumea, pâna la marginile pamântului  (P.G. vol. VIII, col. 549 A)
Specificul Ortodoxiei românesti este acela de a fi de cultura latina si în acelasi timp de credinta ortodoxa, ceea ce constituie o legatura speciala a acestei traditii cu Europa. Din punctul nostru de vedere, Europa are nevoie nu numai de factori economici si politici, ci si de traditia ei crestina, inclusiv de traditia crestina ortodoxa. România aduce în Europa istoria ei plina de suferinta, de jertfe si de martiri pentru credinta. Biserica Ortodoxa Româna ofera Europei trairea vie a credintei ortodoxe în comuniune. Nici o institutie europeana sau mondiala nu se poate substitui Bisericilor, a caror lucrarea este de permanenta îmbunatatire a omului, de desavârsire si chiar de îndumnezeire a lui. Acestea sunt obiectivele ecumenismului european, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, pentru care Europa nu poate avea un viitor durabil fara credinta, fara afirmarea si manifestarea deplina a credintei crestine. Bisericile sunt chemate sa contribuie la construirea noii Europe, lucrare pe care Bisericile nu o pot desfasura cu succes decât numai împreuna
 Tot la nivel european trebuie sa amintim si relatiile strânse ale Bisericii noastre cu unele Biserici din alte tari europene. Subliniem în acest sens relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelica din Germania (EKD). Pe lânga îndelungatele schimburi de profesori si de studenti, de ajutorul si sprijinul exceptional pe care Biserica Ortodoxa Româna l-a primit din partea EKD cu multe prilejuri si pentru care tin sa multumesc acestei Biserici, si cu acest prilej, din toata inima, trebuie sa amintim ca cel mai substantial dialog teologic pe care l-a purtat Biserica Ortodoxa Române este cel cu EKD. Aceste doua Biserici poarta un dialog teologic oficial din 1979, prin care s-a ajuns la considerabile puncte de convergenta cu privire la doctrina si viata spirituala a acestor doua Biserici. În noiembrie 2002 s-au desfasurat la Cluj lucrarile celei de-a zecea întruniri de dialog ale comisiilor EKD si BOR, care au dezbatut împreuna tema :  Biserica cea una a lui Hristos si pluralitatea Bisericilor de astazi
 În declaratia finala adoptata la aceasta întrunire, s-a aratat ca sunt înca multe aspecte de diferenta cu privire la ecleziologia celor doua Biserici, dar, în acelasi timp, aceste doua Biserici se considera, prin acest dialog, ca fiind într-o comuniune ( Gemeinschaft ) de dialog si de rugaciune, lucrând împreuna la refacerea unitatii depline de credinta, singura capabila sa permita comuniunea euharistica între aceste Biserici. Relatiile dintre BOR si EKD sunt pentru noi un exemplu de dialog si cooperare între cele doua Biserici, una ortodoxa din Europa de Rasarit, cealalta evanghelica din Europa de Apus, pe calea unei integrari europene depline
Evenimentele academice din ultimii ani, dedicate comemorarii marilor teologi români Pr. Prof. Dumitru Staniloae si Pr. Prof. Ioan G. Coman, care au avut în timpul vietii legaturi exceptionale cu teologia si cultura apuseana, s-au bucurat de asemenea de participarea unor prestigiosi profesori de teologie din Germania si din alte tari europene, conferindu-le un caracter ecumenic.  Exigentele ecumenismului pe plan mondial se concretizeaza pentru Biserica Ortodoxa Româna mai ales prin cooperarea în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) si prin relatiile cu Biserica Romano-Catolica, la cel mai înalt nivel.  În acest cadru se înscrie desfasurarea la Bucuresti, în anul 1998, a reuniunii internationale  Oameni si Religii , cu tema  Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele  organizata de Comunitatea  Sant'Egidio  a laicatului catolic din Italia, la care au participat Întâistatatori ai Bisericilor Ortodoxe, înalti reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice, ai altor Biserici crestine si ai marilor traditii religioase ale lumii.  Dimensiunea mondiala a angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române nu este de natura retorica, ci se impune, nu în ultimul rând, prin faptul ca Biserica noastra este prezenta, prin parohii care depind direct de ea, pe toate meridianele globului pamântesc. Parohii ortodoxe române exista în majoritatea tarilor Europei de Vest, în America de Nord si de Sud, în Australia, Noua Zeelanda si chiar în Africa. În Germania exista un numar mare de parohii ortodoxe române, grupate în jurul Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, care s-a bucurat de sprijin fratesc exceptional atât din partea EKD, cât si din partea Bisericii Romano-Catolice din aceasta tara si mai ales din landul Bavaria, pentru care tin sa exprim si aici multumirile noastre pline de recunostinta fata de aceste Biserici.  Atmosfera ecumenica deosebit de rodnica se arata în Biserica Ortodoxa Româna si în cadrul învatamântului universitar teologic, unde predau cursuri de teologie profesori asociati din Occident. Asa de pilda, la Facultatea de Teologie din Bucuresti preda un profesor de la Universitatea din Geneva si la Facultatea de Teologie din Cluj un profesor din Germania. Un pronuntat mesaj ecumenic au si concertele de muzica religioasa prezentate de tinerii nostri seminaristi si studenti teologi în unele tari din Europa Occidentala
Biserica Ortodoxa Româna a devenit membra a CEB cu prilejul celei de-a treia Adunari Generale a Acestuia, de la New Delhi, în 1961. Pe parcursul celor peste 40 de ani care s-au scurs de atunci, Biserica Ortodoxa Româna a participat intens la activitatea acestui forum ecumenic mondial, fiind permanent prezenta în Comitetul Central si în Comitetul Executiv, în diferite comitete si comisii de lucru, precum si la nivelul personalului de la Geneva, unde Biserica Ortodoxa Române este reprezentata fara întrerupere de aproape 30 de ani. Lucrarile si hotarârile CEB au fost urmarite si studiate cu mare interes, dar si cu spirit critic de catre teologii ortodocsi români.  Pe parcursul ultimului deceniu al secolului trecut, am împartasit si noi îngrijorarea celorlalti Întâistatatori ai Bisericilor ortodoxe surori cu privire la evolutia  discutiilor din cadrul CEB. Sinodul Bisericii noastre a discutat la modul cel mai serios hotarârile întrunirii panortodoxe de la Thessalonic, din primavara anului 1998, cu privire la participarea reprezentantilor Bisericilor ortodoxe la lucrarile Adunarii Generale a CEB de la Harrare, Zimbabwe, si a precizat ca Biserica Ortodoxa Româna împartaseste critica adusa Consiliului de la Geneva, dar ca acele obiectii nu sunt suficiente pentru a putea duce la întreruperea cooperarii noastre cu CEB. Biserica noastra a urmarit apoi cu atentie lucrarile Comisiei Speciale pentru studierea cooperarii ortodoxe în cadrul CEB si s-a bucurat de rezultatele pozitive ale acestei comisii, prezentate Comitetului Central al CEB în luna august a anului trecut. Socotim ca abordarea celor cinci teme pe care si le-a fixat Comisia Speciala nu s-a facut cu nici un scop restrictiv, ci cu cea mai profunda si serioasa dorinta de promovare a ecumenismului actual. Spre exemplu, chestiunea rugaciunii în comun s-a pus ­ din punctul nostru de vedere ­ în primul rând pentru a medita împreuna la ce înseamna a ne ruga împreuna Tatalui Ceresc. Adevarata preocupare a noastra a fost faptul ca rugaciunea ecumenica risca  sa stea mai mult sub influenta unei agende politice decât spirituale. Rugaciunea în comun este posibila si chiar necesara, mai ales ca nu ne rugam suficient, dar aceasta rugaciune nu se poate face oricum, ca nu cumva sa ne fie spre osânda. Tocmai dezbaterile din cadrul Comisiei Speciale si mai apoi receptarea raportului final al acesteia de catre unele cercuri eterodoxe au aratat pe deplin ca înca nu ne cunoastem suficient. Or, menirea  organismelor ecumenice de tipul CEB este aceea de a mijloci cunoasterea reciproca tot mai profunda dintre Bisericile crestine, astfel ca rolul acestor organizatii ecumenice nu s-a încheiat înca.  Întrucât timpul pe care îl avem acum la dispozitie nu ne permite sa abordam toate aspectele legate de Comisia Speciala din cadrul CEB, tinem sa încheiem acest capitol cu precizarea ca, pentru Biserica Ortodoxa Româna, raportul acestei comisii deschide perspective noi de cooperare în cadrul Consiliului de la Geneva. Biserica noastra este hotarâta sa continue cooperarea ei cu CEB în speranta ca Bisericile vor ajunge sa se cunoasca si sa se aprecieze tot mai mult, apropiindu-se astfel unele de altele, pe calea refacerii unitatii depline dintre ele.  Întoarcerea la izvoare, la practica Bisericii primului mileniu, a fost punctul comun de referinta care a schimbat radical perspectivele si atitudinile dintre crestinatatea catolica si cea ortodoxa. Dialogul teologic dintre cele doua Biserici, inaugurat la începutul anilor '80 ­ în ciuda perioadei de criza pe care o traverseaza în ultimii ani si pe care dorim si ne straduim cu totii sa o depasim cât mai repede ­ a reusit elaborarea unei viziuni comune în directia unei teologii a comuniunii, recuperând, în scurt timp, mult din ceea ce a pierdut în mileniul al doilea. Documentul de la Balamand (Liban, 1993) consacra un vocabular ecumenic nou, care învedereaza o îndelung asteptata schimbare de întelegere si de atitudine.  Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa -   se spune în document ­  se recunosc reciproc în calitate de Biserici surori  (art. 14) * . Pe aceasta baza a fost posibila intensificarea relatiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, care au culminat cu vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999 si a noastra la Vatican, în octombrie 2002
Relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, concretizate în ultimii ani prin legarea unei sincere prietenii între Întâistatatorii celor doua Biserici, s-au dezvoltat din convingerea ca Bisericile crestine trebuie sa-si adune energiile risipite si sa le concentreze în lucrarea de sfintire a omului si a lumii, sa-L redea lumii pe Hristos. Ce putem noi, Bisericile, oferi lumii mai de pret, decât pe Dumnezeu Însusi! Lumea de azi este îngrijorata de fenomenul globalizarii, de saracia care apasa milioane de oameni, mai ales în emisfera de sud a globului, de distrugerea mediului înconjurator, care nu este altceva decât creatia pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o, dar mai ales de teama unei conflicte si razboaie, care ar putea duce la mari sacrificii umane sau chiar la distrugerea vietii pe pamânt. În fata acestor pericole reale, Bisericile nu pot ramâne indiferente. Este datoria noastra sfânta, pe care ne-o impune credinta în Iisus Hristos, pe care o marturisim împreuna, ca sa ne unim glasurile si sa marturisim lumii mesajul nostru de pace si bunavoire între toti oamenii. Actiunile Bisericilor si ale organismelor ecumenice din ultimul timp au demonstrat ca este posibil ca Bisericile sa se uneasca în slujba pacii. Daca vom face aceasta în mod si mai hotarât, atunci mesajul nostru în slujba lui Hristos va fi luat cu atât mai mult în considerare, spre pacea si mântuirea lumii întregi. Asa sa ne ajute Dumnezeu!  Conferinta sustinuta de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist la Universitatea din Munchen (9 mai 2003) Uniatismul. Metoda de unire din trecut si cautarea actuala a deplinei comuniuni,  Arhiepiscopia Sibiu, 1993, p. 18  Copyright Patriarhia Romana 2006 Site realizat de  Ciprian Mates  Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti   STIRI  |  CALENDAR  |  LEGATURI WEB  Flash movie end  Home Flash movie start Cuvântul Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST cu prilejul întâlnirii cu Senatului Universitatii din München   - vineri, 9 mai 2003 -   Excelenta Voastra, domnule Rector,  Excelentele Voastre, domnilor Decani ai Facultatii de Teologie,  Excelenta Voastra, domnule Consul al României în acest frumos oras,   Înalt Prea Sfintiti Parinti,  Prea Cucernici Parinti,  Onorat auditoriu, Din toata inima, tin sa-i multumesc domnului Rector si Domnului Profesor Theodor Nikolaou pentru aceasta neasteptata prezentare a Bisericii Ortodoxe Române si a smereniei noastre. Membrii delegatiei noastre au legaturi directe cu Facultatea de Teologie si cu Universitatea.  Vizita noastra este rânduita din întelepciunea dumnezeiasca. Cum ati auzit din expunerea atât de amabila a domnului profesor Theodor Nikolaou, anii mei îndelungati de slujire, din milostivirea lui Dumnezeu, în cea mai mare parte i-am consacrat slujirii tineretului Bisericii noastre, fie în seminarii, fie ca Rector al Facultatii de Teologie în anii foarte grei ai Bisericii Ortodoxe Române, sub dictatura celor fara Dumnezeu.  Dintre distinsii membri delegatiei Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfintitul dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, si-a facut studiile de doctrina si teologie ca ucenic al celui mai mare teolog român din lumea ortodoxa, parintele profesor Dumitru Staniloae, si le-a desavârsit aici, în Germania. Acum este în ierarhia bisericeasca, un factor de mare raspundere pentru Ortodoxia întreaga. Înalt Prea Sfintia Sa face parte din Comitetul Central al Conferintei Bisericilor Europene si este Presedintele Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru învatamântul teologic. În timpul pastoririi sale a luat fiinta Facultatea de Teologie din Mitropolia Moldovei, al doilea oras din România, fiind si acum profesor
Permiteti-mi sa îl prezint acum pe Înalt Prea Sfintitul dr. Teofan, Mitropolitul Olteniei, membru în Consiliul Ecumenic al Bisericilor si în comisiile de dialog, care a obtinut Doctoratul în Teologie la profesorul Olivie Clement de la Institutul Saint Serge din Paris, cu activitate deosebita în domeniul social, pe teren de diaconie bisericeasca, si, de asemenea, se implica în formarea preotilor la Facultatea de Teologie din orasul Craiova.  Pe Înalt Prea Sfintitul Mitropolit dr. Serafim îl cunoasteti. Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop dr. Andrei este ierarhul Episcopiei Alba-Iuliei, un nume de oras cu o mare rezonanta în istoria poporului român. Înalt Prea Sfintia sa este, de asemenea, decan si profesor la Facultatea de Teologie din acest oras.  Onorata asistenta, Cu multa atentie am ascultat cuvântul domnului profesor Theodor Nikolaou privitor la problemele actuale ale Europei. Am facut parte din delegatia Patriarhiei Române care a vizitat Germania în 1970, pe când ?cortina de fier" despartea Europa de Rasarit de Europa Centrala. În aceasta delegatie era prezent si marele profesor siteolog Dumitru Staniloae. Auzeam comentarii în drumul nostru, când ne întâlneam cu soboare de episcopi, de preoti romano-catolici si protestanti, cu privire la chipul si la cuvântul Patriarhului nostru Justinian. Rezumându-le, asa cum numai spiritul limbii germane poate sa o faca, aceste personalitati priveau la Patriarhul Justinian si spuneau ca parca a aparut din paginile Bibliei. As remarca aceasta expresie a respectului fratilor nostri crestini din Bisericile din Europa divizata de atunci fata de cuvântul si prezenta fratilor crestini de dincolo de cortina de fier.  Ne-am regasit aici, în Bavaria sau în alte parti, între frati crestini care ne-au ajutat în Transilvania pe tarâm cultural. Aici, la 1544 aparea Catehismul în limba româna la Sibiu, iar 1582 Palia la Orastie, tiparita, de asemenea, în limba româna, ca urmare a înrâuririi Reformei, prezenta în Transilvania
Va rog sa observati cât de aproape ne aflam în anii acestia de Reforma lui Luther. Sasii care s-au asezat în Transilvania erau înca dinainte adeptii acestei reforme, printre ei numarându-se si învatatul Johannes Honterus, ilustrat în Biserica Neagra din Brasov.  Asa cum a remarcat astazi Excelenta Sa episcopul Johannes Friedrich al Bisericii Evanghelice din München, teologia, cultura ca si tara româneasca alcatuiesc o sinteza între Est si între Vest. De aceea, Excelenta Voastra, Domnule Vice-rector, salut ideea dumneavoastra ca Europa trebuie sa se întinda nu numai catre  Est, dar si catre Vest.  Dupa cum sustinea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, într-o conferinta la Academia Româna, Ortodoxia este deschisa stiintei si culturii. Ortodoxia nu este piedica pentru cultura si, mai ales, Ortodoxia româneasca, care a sprijinit ca în România sa înfloreasca si cultul armean si Biserica evanghelica, precum si alte culte, cu care noi ne-am aflat si în trecut, dar si acum ne aflam într-o frateasca colaborare.  Pe baza acestei apropieri si fratietati toate cultele din România am semnat în anul 2000 un apel pentru sustinerea intrarii României în structurile europene
Este binecunoscut faptul ca Europa noua are nevoie nu numai de factorul economic si tehnologic, ci si de spiritul crestin, evanghelic; acel spirit care a facut sa înfloreasca în Europasi în Principatele Române mânastiri stravechi, arta straveche, pe baza culturii bizantine.  În primul mileniu crestin în Europa era o singura Biserica. Avem datoria sa depunem eforturi pentru regasirea radacinilor ei crestine si, de asemenea, sa sprijinim renasterea valorilor biblice în structurile europene. Numai o renastere economica, politica sau tehnologica nu ar fi de ajuns. Marturisesc despre aceasta tinerii din toata lumea, care asteapta de la Biserici si de la societate sprijin, ajutor si întarire în acest sens.  Pe lânga bucuria revederii cu preotii si românii din acest oras si cu Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Serafim, va aducem si marturia încrederii noastre în aceasta uriasa si dumnezeiasca stradanie care se numeste ecumenismul zilelor noastre si dialogul teologic
Despre aceasta vom vorbi în continuare în cadrul conferintei cu tema: ?Exigentele Ecumenismului actual din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române".  _____________________________________________________________ Exigentele ecumenismului actual  din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române * Adresam Excelentei Voastre, Domnule Rector, calde multumiri pentru invitatia de a vizita aceasta prestigioasa universitate si totodata salutam prezenta în cadrul ei a unei facultati de teologie, fapt care ne încurajeaza sa va împartasim câteva aspecte din viata si experienta ecumenica a Bisericii Ortodoxe Române
Izvorând din predica Sfântului Apostol Andrei si pastrând aceasta apa vie pâna în ziua de astazi, Biserica Ortodoxa Româna s-a dezvoltat sub obladuirea Duhului Sfânt odata cu poporul român, pe care l-a slujit si cu care s-a identificat de-a lungul întregii sale existente. Pe parcursul istoriei sale bimilenare, Biserica Ortodoxa Româna a intrat adeseori în contact cu alte credinte si traditii religioase, ceea ce a constituit fundalul pentru angajamentul ei în ecumenismul secolului al XX-lea. Ea a pazit cu sfintenie unitatea de credinta, de cult si de spiritualitate cu întreaga Ortodoxie. Aceasta unitate pastrata cu consecventa în trecut, se cere afirmata cu si mai multa vigoare în zilele noastre, când relatiile interconfesionale si interreligioase se dezvolta pe o scara din ce în ce mai mare.  Pentru Biserica Ortodoxa Româna, dialogul ecumenic interconfesional, precum si cel interreligios, sunt determinate de relatiile inter-ortodoxe ; numai afirmând unitatea de învatatura, de cult si canonica a Bisericii Ortodoxe, în integralitatea ei de comuniune a Bisericilor autocefale, se va putea ajunge la o marturie ortodoxa credibila în dialogul ecumenic si interreligios de azi. Rugaciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos,   ca toti sa fie una  (Ioan 27, 21), constituie pentru Biserica Ortodoxa principiul de baza în orientarea ecumenista de slujire spre împlinirea poruncii divine de unire a tuturor în Hristos.  Angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române se desfasoara pe trei planuri : 1) national ; 2) european ; 3) mondial
La nivel national, exigentele ecumenice actuale se concretizeaza, pe de o parte, prin dezvoltarea relatiilor dintre Bisericile si comunitatile religioase din România întreolalta, iar pe de alta parte, prin atitudinea comuna a Bisericilor fata de cerintele sociale si politice din societatea româneasca de azi. Cele doua directii ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române pe plan national sunt complementare si interdependente
Exigentele europene ale angajamentului Bisericii Ortodoxe Române se impun la nivelul cooperarii acestei Biserici cu Conferinta Bisericilor Europene (KEK), precum si prin dialogul teologic si cooperarea cu Biserici si institutii ecumenice si diaconice din diferite tari europene, vizite reciproce între ierarhii Bisericilor sau chiar legaturi între eparhii, abordând probleme de natura ecumenica, de colaborare si într-ajutorare
În sfârsit, exigentele ecumenismului la nivel mondial se manifesta pentru Biserica noastra, pe de o parte,  prin cooperarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), iar pe de alta parte, prin relatiile bilaterale aprofundate tot mai staruitor în ultimii ani cu Biserica Romano-Catolica, la nivelul Consiliului Pontifical, al conferintelor panortodoxe si schimbului de vizite între Întâistatatorii celor doua Biserici
Relatiile dintre Bisericile si comunitatile religioase din România au fost si sunt înca determinate de situatia politica si economica a societatii românesti în general. În perioada dictaturii comuniste (1948-1989) s-a dezvoltat în România un ecumenism  sub cruce , prin întâlniri între sefii de culte si prin conferinte teologice interconfesionale între institutele teologice ortodoxe, romano-catolice, protestante, cu participarea profesorilor, ierarhilor si conducatorilor confesiunilor religioase. Reluarea acestor conferinte pe o baza noua este o cerinta majora pentru promovarea ecumenismului local din România, inaugurat pe principiile teologice comune si raspunzând exigentelor actuale ale lumii
Dupa 1990, relatiile ecumenice din tara noastra au fost impulsionate prin crearea Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom), din care fac parte Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Evanghelica - Sibiu, Biserica Luterana CA, Biserica Reformata si Biserica Armeana Apostolica. În vederea angajarii în mod egal a tuturor Bisericilor pe calea unui dialog ecumenic constructiv, este de dorit ca asociatia aceasta sa se transforme într-o organizatie mai larga, de tipul unui consiliu al Bisericilor, care va trebui sa ofere o platforma de cooperare frateasca între toate Bisericile. În cei 12 ani de activitate ai AIDRom, o contributie majora la sprijinirea unor proiecte derulate de aceasta asociatie a avut-o  Diakonisches  Werk , prin asa-numitele proiecte bilaterale, dintre care cele mai multe au fost pentru Biserica Ortodoxa Româna.  Tot prin AIDRom s-au derulat o serie de proiecte initiate din Germania si menite sa ajute victimele urii de rasa din timpul celui de-al doilea razboi mondial (evrei si rromi). Mii de astfel de victime sau urmasii lor au putut beneficia de ajutoare prin intermediul AIDRom. De asemenea, populatia minoritara rroma din România a beneficiat de programe pilot de dezvoltare comunitara, proiecte economice etc
Desi Biserica majoritara, însumând 87 % din întreaga populatie a tarii, Biserica Ortodoxa Române este deschisa pentru cooperare cu toate Bisericile din România, într-un adevarat spirit ecumenic. Societatea româneasca de azi este o societate pluralista, expusa secularizarii, fata de care Bisericile sunt chemate sa tina aprinsa faclia credintei în noua societate, marcata înca de urmarile ideologiei ateiste.  O alta forma de manifestare a ecumenismului local din România dupa 1989 este reprezentata de Societatea Biblica Interconfesionala, înfiintata în mai 1992, din care fac parte 12 Biserici si confesiuni, si anume: Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Armeana Apostolica, Biserica Reformata, Biserica Evanghelica CA, Biserica Evanghelica SP, Vicariatul Sârb Ortodox, Vicariatul Ucrainean Ortodox, Comunitatea Penticostala, Comunitatea Adventista, Comunitatea Baptista de limba româna si cea de limba maghiara, precum si Biserica Unitariana. Activitatea principala a acestei societati este raspândirea cuvântului lui Dumnezeu în scoli, închisori, camine de batrâni sau de copii orfani, realizarea traducerii Sfintei Scripturi acceptata de toti membrii. S-a tiparit o editie româno-maghiara, destinata familiilor mixte din România si Ungaria, precum si o editie ilustrata a Bibliei
O alta forma de cooperare ecumenica locala în România a fost asigurata si prin Comisia Româna de Istorie Ecleziastica Comparata, înfiintata în 1980, în cadrul careia coopereaza istorici si teologi reprezentând diferite confesiuni crestine. În aceasta comisie se studiaza teme legate de trecutul istoric comun al Bisericilor din România. Speram ca astfel de initiative vor pregati terenul favorabil elaborarii unui tratat comun de istorie a Bisericilor din România.  Societatii de azi, inclusiv celei românesti, desi pe cale de dezvoltare economica si cu un larg orizont cultural, îi lipseste dragostea fata de Mântuitorul Iisus Hristos, iar înstrainarea omului de Dumnezeu duce la înstrainarea fata de semenii sai. Menirea Bisericilor este în primul rând aceea de a mijloci oamenilor dragostea lui Dumnezeu, de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu si prin aceasta unii fata de altii. În vederea împlinirii acestei misiuni divine, Bisericile trebuie sa coopereze, iar nu sa se ocoleasca, sau chiar sa se critice una pe alta. Daca relatiile Biserici Ortodoxe Române cu celelalte Biserici si comunitati religioase din tara sunt în general bune, nu putem trece cu vederea ca în dialogul pe plan local cu Biserica Greco-Catolica se impune din partea ambelor parti mai multa dragoste si întelegere. În acest sens, nu putem decât sa ne rugam bunului Dumnezeu ca lucrarile Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxa Româna si Biserica Româna Unita cu Roma (Greco-Catolica) sa contribuie mai hotarât la stabilirea unei atmosfere de încredere reciproca si de cooperare frateasca, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria credinciosilor.  Exigentele ecumenismului local din România implica azi si unele aspecte legate de raportul dintre Biserica si Stat. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Statul garanteaza si asigura libertatile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv libertatea de credinta, dând posibilitate Bisericii sa-si duca la îndeplinire misiunea ei sfânta pe pamânt, iar Biserica îsi asuma responsabilitatea de a-i conduce pe credinciosi pe calea adevarului si a binelui. Biserica si Statul se întâlnesc astfel în slujirea aceluiasi ideal, si anume ridicarea oamenilor la înaltimea cerintelor timpului, responsabilitate majora în vremea noastra, atât pentru Biserica, cât si pentru Stat
Problemele sociale si politice cu care se confrunta societatea româneasca de azi, cum sunt somajul, inflatia, si urmarile lor pentru cercuri largi de oameni, sau, pe de lata parte, integrarea României în structurile europene, sunt tot atâtea provocari la adresa Bisericilor, care numai împreuna vor putea contribui la sprijinirea eforturilor tuturor românilor spre dreptate sociala si respectarea demnitatii fiecarui om. Spre a exemplifica orientarea si contributia Bisericilor în acest sens, amintim doar întrunirile reprezentantilor cultelor din România din 1995 si 2000 si adoptarea declaratiei comune în care se spune, printre altele:  Cultele religioase din România sunt o componenta majora a societatii românesti de astazi si aduc o contributie importanta la viata spirituala si sociala a României, fiind sensibile atât la dificultatile, cât si la progresele acesteia.  În mesajul final al conferintei de la Bucuresti în iunie 2000, se mentiona ca organizarea întrunirii este expresia vointei tuturor Cultelor din România de a participa la înnoirea spirituala si moral-sociala a tarii si a fost scos în evidenta faptul ca,  în realizarea unitatii europene, trebuie sa se acorde importanta maxima si dimensiunii spirituale, culturale si sociale a unitatii europene . Alaturi de toate categoriile de credinciosi  reprezentati la aceasta conferinta, conducatorii Bisericilor au subliniat, prin intermediul declaratiei finale, ca acestea doresc sa îsi exercite responsabilitatile ce decurg din aderarea României la Uniunea Europeana.  Având o viata religioasa bogata, România este pregatita sa contribuie la îmbogatirea patrimoniului spiritual si cultural european, reafirmând respectul pentru viata, demnitatea persoanei umane, dreptul la proprietate, valoarea familiei si a solidaritatii umane, acordând o atentie deosebita garantarii libertatii de gândire, constiinta, credinta si religie. Procesul de unificare europeana care vizeaza în mare masura o unificare economica, poate fi deplin în conditiile în care se realizeaza si o îmbogatire spirituala europeana. Pastrându-si identitatea spirituala proprie, modelata în decursul istoriei, alaturi de celelalte tari europene, contributia României va mari valoarea tezaurului spiritual si cultural european
Exigentele europene ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române îsi au în parte originea în însasi orientarea europeana a societatii românesti, care se considera pe drept cuvânt  întru totul europeana
 si totusi, Biserica Ortodoxa Româna a cultivat relatii ecumenice intense la nivel european cu mult înainte de a se pune problema integrarii României în structurile europene. Biserica Ortodoxa Româna este membra a Conferintei Bisericilor Europene (KEK) înca de la înfiintarea acestei organizatii ecumenice europene, în 1959. Cooperarea Bisericii Ortodoxe Române în cadrul KEK a fost considerabila atât la nivelul diferitelor comitete sau comisii, cât si la nivelul personalului acestei organizatii de la Geneva. Multe din comitetele si comisiile de lucru ale KEK, în frunte cu Comitetul Central si cu Prezidiul acesteia, s-au întrunit în multe rânduri în România, la invitatia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru noi, KEK reprezinta platforma ecumenica europeana prin excelenta, atât pentru cooperarea ecumenica dintre toate Bisericile, cât si pentru cooperarea Bisericilor cu institutiile europene de la Bruxelles si Strasbourg
Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Ortodoxia nu este legata numai de o parte a Europei, nu împarte continentul în doua si, deci, nu exista granite delimitate confesional între ea si celelalte Biserici cu care aceasta coexista în mod complementar. Este un stravechi adevar, rostit raspicat de un reprezentant de seama al teologiei si culturii Europei occidentale, care era originar din Rasarit, si anume Sfântul Irineu de Lyon, conform caruia  Biserica este raspândita în toata lumea, pâna la marginile pamântului  (P.G. vol. VIII, col. 549 A)
Specificul Ortodoxiei românesti este acela de a fi de cultura latina si în acelasi timp de credinta ortodoxa, ceea ce constituie o legatura speciala a acestei traditii cu Europa. Din punctul nostru de vedere, Europa are nevoie nu numai de factori economici si politici, ci si de traditia ei crestina, inclusiv de traditia crestina ortodoxa. România aduce în Europa istoria ei plina de suferinta, de jertfe si de martiri pentru credinta. Biserica Ortodoxa Româna ofera Europei trairea vie a credintei ortodoxe în comuniune. Nici o institutie europeana sau mondiala nu se poate substitui Bisericilor, a caror lucrarea este de permanenta îmbunatatire a omului, de desavârsire si chiar de îndumnezeire a lui. Acestea sunt obiectivele ecumenismului european, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, pentru care Europa nu poate avea un viitor durabil fara credinta, fara afirmarea si manifestarea deplina a credintei crestine. Bisericile sunt chemate sa contribuie la construirea noii Europe, lucrare pe care Bisericile nu o pot desfasura cu succes decât numai împreuna
 Tot la nivel european trebuie sa amintim si relatiile strânse ale Bisericii noastre cu unele Biserici din alte tari europene. Subliniem în acest sens relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelica din Germania (EKD). Pe lânga îndelungatele schimburi de profesori si de studenti, de ajutorul si sprijinul exceptional pe care Biserica Ortodoxa Româna l-a primit din partea EKD cu multe prilejuri si pentru care tin sa multumesc acestei Biserici, si cu acest prilej, din toata inima, trebuie sa amintim ca cel mai substantial dialog teologic pe care l-a purtat Biserica Ortodoxa Române este cel cu EKD. Aceste doua Biserici poarta un dialog teologic oficial din 1979, prin care s-a ajuns la considerabile puncte de convergenta cu privire la doctrina si viata spirituala a acestor doua Biserici. În noiembrie 2002 s-au desfasurat la Cluj lucrarile celei de-a zecea întruniri de dialog ale comisiilor EKD si BOR, care au dezbatut împreuna tema :  Biserica cea una a lui Hristos si pluralitatea Bisericilor de astazi
 În declaratia finala adoptata la aceasta întrunire, s-a aratat ca sunt înca multe aspecte de diferenta cu privire la ecleziologia celor doua Biserici, dar, în acelasi timp, aceste doua Biserici se considera, prin acest dialog, ca fiind într-o comuniune ( Gemeinschaft ) de dialog si de rugaciune, lucrând împreuna la refacerea unitatii depline de credinta, singura capabila sa permita comuniunea euharistica între aceste Biserici. Relatiile dintre BOR si EKD sunt pentru noi un exemplu de dialog si cooperare între cele doua Biserici, una ortodoxa din Europa de Rasarit, cealalta evanghelica din Europa de Apus, pe calea unei integrari europene depline
Evenimentele academice din ultimii ani, dedicate comemorarii marilor teologi români Pr. Prof. Dumitru Staniloae si Pr. Prof. Ioan G. Coman, care au avut în timpul vietii legaturi exceptionale cu teologia si cultura apuseana, s-au bucurat de asemenea de participarea unor prestigiosi profesori de teologie din Germania si din alte tari europene, conferindu-le un caracter ecumenic.  Exigentele ecumenismului pe plan mondial se concretizeaza pentru Biserica Ortodoxa Româna mai ales prin cooperarea în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) si prin relatiile cu Biserica Romano-Catolica, la cel mai înalt nivel.  În acest cadru se înscrie desfasurarea la Bucuresti, în anul 1998, a reuniunii internationale  Oameni si Religii , cu tema  Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele  organizata de Comunitatea  Sant'Egidio  a laicatului catolic din Italia, la care au participat Întâistatatori ai Bisericilor Ortodoxe, înalti reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice, ai altor Biserici crestine si ai marilor traditii religioase ale lumii.  Dimensiunea mondiala a angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române nu este de natura retorica, ci se impune, nu în ultimul rând, prin faptul ca Biserica noastra este prezenta, prin parohii care depind direct de ea, pe toate meridianele globului pamântesc. Parohii ortodoxe române exista în majoritatea tarilor Europei de Vest, în America de Nord si de Sud, în Australia, Noua Zeelanda si chiar în Africa. În Germania exista un numar mare de parohii ortodoxe române, grupate în jurul Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, care s-a bucurat de sprijin fratesc exceptional atât din partea EKD, cât si din partea Bisericii Romano-Catolice din aceasta tara si mai ales din landul Bavaria, pentru care tin sa exprim si aici multumirile noastre pline de recunostinta fata de aceste Biserici.  Atmosfera ecumenica deosebit de rodnica se arata în Biserica Ortodoxa Româna si în cadrul învatamântului universitar teologic, unde predau cursuri de teologie profesori asociati din Occident. Asa de pilda, la Facultatea de Teologie din Bucuresti preda un profesor de la Universitatea din Geneva si la Facultatea de Teologie din Cluj un profesor din Germania. Un pronuntat mesaj ecumenic au si concertele de muzica religioasa prezentate de tinerii nostri seminaristi si studenti teologi în unele tari din Europa Occidentala
Biserica Ortodoxa Româna a devenit membra a CEB cu prilejul celei de-a treia Adunari Generale a Acestuia, de la New Delhi, în 1961. Pe parcursul celor peste 40 de ani care s-au scurs de atunci, Biserica Ortodoxa Româna a participat intens la activitatea acestui forum ecumenic mondial, fiind permanent prezenta în Comitetul Central si în Comitetul Executiv, în diferite comitete si comisii de lucru, precum si la nivelul personalului de la Geneva, unde Biserica Ortodoxa Române este reprezentata fara întrerupere de aproape 30 de ani. Lucrarile si hotarârile CEB au fost urmarite si studiate cu mare interes, dar si cu spirit critic de catre teologii ortodocsi români.  Pe parcursul ultimului deceniu al secolului trecut, am împartasit si noi îngrijorarea celorlalti Întâistatatori ai Bisericilor ortodoxe surori cu privire la evolutia  discutiilor din cadrul CEB. Sinodul Bisericii noastre a discutat la modul cel mai serios hotarârile întrunirii panortodoxe de la Thessalonic, din primavara anului 1998, cu privire la participarea reprezentantilor Bisericilor ortodoxe la lucrarile Adunarii Generale a CEB de la Harrare, Zimbabwe, si a precizat ca Biserica Ortodoxa Româna împartaseste critica adusa Consiliului de la Geneva, dar ca acele obiectii nu sunt suficiente pentru a putea duce la întreruperea cooperarii noastre cu CEB. Biserica noastra a urmarit apoi cu atentie lucrarile Comisiei Speciale pentru studierea cooperarii ortodoxe în cadrul CEB si s-a bucurat de rezultatele pozitive ale acestei comisii, prezentate Comitetului Central al CEB în luna august a anului trecut. Socotim ca abordarea celor cinci teme pe care si le-a fixat Comisia Speciala nu s-a facut cu nici un scop restrictiv, ci cu cea mai profunda si serioasa dorinta de promovare a ecumenismului actual. Spre exemplu, chestiunea rugaciunii în comun s-a pus ­ din punctul nostru de vedere ­ în primul rând pentru a medita împreuna la ce înseamna a ne ruga împreuna Tatalui Ceresc. Adevarata preocupare a noastra a fost faptul ca rugaciunea ecumenica risca  sa stea mai mult sub influenta unei agende politice decât spirituale. Rugaciunea în comun este posibila si chiar necesara, mai ales ca nu ne rugam suficient, dar aceasta rugaciune nu se poate face oricum, ca nu cumva sa ne fie spre osânda. Tocmai dezbaterile din cadrul Comisiei Speciale si mai apoi receptarea raportului final al acesteia de catre unele cercuri eterodoxe au aratat pe deplin ca înca nu ne cunoastem suficient. Or, menirea  organismelor ecumenice de tipul CEB este aceea de a mijloci cunoasterea reciproca tot mai profunda dintre Bisericile crestine, astfel ca rolul acestor organizatii ecumenice nu s-a încheiat înca.  Întrucât timpul pe care îl avem acum la dispozitie nu ne permite sa abordam toate aspectele legate de Comisia Speciala din cadrul CEB, tinem sa încheiem acest capitol cu precizarea ca, pentru Biserica Ortodoxa Româna, raportul acestei comisii deschide perspective noi de cooperare în cadrul Consiliului de la Geneva. Biserica noastra este hotarâta sa continue cooperarea ei cu CEB în speranta ca Bisericile vor ajunge sa se cunoasca si sa se aprecieze tot mai mult, apropiindu-se astfel unele de altele, pe calea refacerii unitatii depline dintre ele.  Întoarcerea la izvoare, la practica Bisericii primului mileniu, a fost punctul comun de referinta care a schimbat radical perspectivele si atitudinile dintre crestinatatea catolica si cea ortodoxa. Dialogul teologic dintre cele doua Biserici, inaugurat la începutul anilor '80 ­ în ciuda perioadei de criza pe care o traverseaza în ultimii ani si pe care dorim si ne straduim cu totii sa o depasim cât mai repede ­ a reusit elaborarea unei viziuni comune în directia unei teologii a comuniunii, recuperând, în scurt timp, mult din ceea ce a pierdut în mileniul al doilea. Documentul de la Balamand (Liban, 1993) consacra un vocabular ecumenic nou, care învedereaza o îndelung asteptata schimbare de întelegere si de atitudine.  Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa -   se spune în document ­  se recunosc reciproc în calitate de Biserici surori  (art. 14) * . Pe aceasta baza a fost posibila intensificarea relatiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, care au culminat cu vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999 si a noastra la Vatican, în octombrie 2002
Relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, concretizate în ultimii ani prin legarea unei sincere prietenii între Întâistatatorii celor doua Biserici, s-au dezvoltat din convingerea ca Bisericile crestine trebuie sa-si adune energiile risipite si sa le concentreze în lucrarea de sfintire a omului si a lumii, sa-L redea lumii pe Hristos. Ce putem noi, Bisericile, oferi lumii mai de pret, decât pe Dumnezeu Însusi! Lumea de azi este îngrijorata de fenomenul globalizarii, de saracia care apasa milioane de oameni, mai ales în emisfera de sud a globului, de distrugerea mediului înconjurator, care nu este altceva decât creatia pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o, dar mai ales de teama unei conflicte si razboaie, care ar putea duce la mari sacrificii umane sau chiar la distrugerea vietii pe pamânt. În fata acestor pericole reale, Bisericile nu pot ramâne indiferente. Este datoria noastra sfânta, pe care ne-o impune credinta în Iisus Hristos, pe care o marturisim împreuna, ca sa ne unim glasurile si sa marturisim lumii mesajul nostru de pace si bunavoire între toti oamenii. Actiunile Bisericilor si ale organismelor ecumenice din ultimul timp au demonstrat ca este posibil ca Bisericile sa se uneasca în slujba pacii. Daca vom face aceasta în mod si mai hotarât, atunci mesajul nostru în slujba lui Hristos va fi luat cu atât mai mult în considerare, spre pacea si mântuirea lumii întregi. Asa sa ne ajute Dumnezeu!  Conferinta sustinuta de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist la Universitatea din Munchen (9 mai 2003) Uniatismul. Metoda de unire din trecut si cautarea actuala a deplinei comuniuni,  Arhiepiscopia Sibiu, 1993, p. 18  Copyright Patriarhia Romana 2006 Site realizat de  Ciprian Mates  Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti   STIRI  |  CALENDAR  |  LEGATURI WEB  Flash movie end  HOME Flash movie start Cuvântul Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST cu prilejul întâlnirii cu Senatului Universitatii din München   - vineri, 9 mai 2003 -   Excelenta Voastra, domnule Rector,  Excelentele Voastre, domnilor Decani ai Facultatii de Teologie,  Excelenta Voastra, domnule Consul al României în acest frumos oras,   Înalt Prea Sfintiti Parinti,  Prea Cucernici Parinti,  Onorat auditoriu, Din toata inima, tin sa-i multumesc domnului Rector si Domnului Profesor Theodor Nikolaou pentru aceasta neasteptata prezentare a Bisericii Ortodoxe Române si a smereniei noastre. Membrii delegatiei noastre au legaturi directe cu Facultatea de Teologie si cu Universitatea.  Vizita noastra este rânduita din întelepciunea dumnezeiasca. Cum ati auzit din expunerea atât de amabila a domnului profesor Theodor Nikolaou, anii mei îndelungati de slujire, din milostivirea lui Dumnezeu, în cea mai mare parte i-am consacrat slujirii tineretului Bisericii noastre, fie în seminarii, fie ca Rector al Facultatii de Teologie în anii foarte grei ai Bisericii Ortodoxe Române, sub dictatura celor fara Dumnezeu.  Dintre distinsii membri delegatiei Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfintitul dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, si-a facut studiile de doctrina si teologie ca ucenic al celui mai mare teolog român din lumea ortodoxa, parintele profesor Dumitru Staniloae, si le-a desavârsit aici, în Germania. Acum este în ierarhia bisericeasca, un factor de mare raspundere pentru Ortodoxia întreaga. Înalt Prea Sfintia Sa face parte din Comitetul Central al Conferintei Bisericilor Europene si este Presedintele Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru învatamântul teologic. În timpul pastoririi sale a luat fiinta Facultatea de Teologie din Mitropolia Moldovei, al doilea oras din România, fiind si acum profesor
Permiteti-mi sa îl prezint acum pe Înalt Prea Sfintitul dr. Teofan, Mitropolitul Olteniei, membru în Consiliul Ecumenic al Bisericilor si în comisiile de dialog, care a obtinut Doctoratul în Teologie la profesorul Olivie Clement de la Institutul Saint Serge din Paris, cu activitate deosebita în domeniul social, pe teren de diaconie bisericeasca, si, de asemenea, se implica în formarea preotilor la Facultatea de Teologie din orasul Craiova.  Pe Înalt Prea Sfintitul Mitropolit dr. Serafim îl cunoasteti. Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop dr. Andrei este ierarhul Episcopiei Alba-Iuliei, un nume de oras cu o mare rezonanta în istoria poporului român. Înalt Prea Sfintia sa este, de asemenea, decan si profesor la Facultatea de Teologie din acest oras.  Onorata asistenta, Cu multa atentie am ascultat cuvântul domnului profesor Theodor Nikolaou privitor la problemele actuale ale Europei. Am facut parte din delegatia Patriarhiei Române care a vizitat Germania în 1970, pe când ?cortina de fier" despartea Europa de Rasarit de Europa Centrala. În aceasta delegatie era prezent si marele profesor siteolog Dumitru Staniloae. Auzeam comentarii în drumul nostru, când ne întâlneam cu soboare de episcopi, de preoti romano-catolici si protestanti, cu privire la chipul si la cuvântul Patriarhului nostru Justinian. Rezumându-le, asa cum numai spiritul limbii germane poate sa o faca, aceste personalitati priveau la Patriarhul Justinian si spuneau ca parca a aparut din paginile Bibliei. As remarca aceasta expresie a respectului fratilor nostri crestini din Bisericile din Europa divizata de atunci fata de cuvântul si prezenta fratilor crestini de dincolo de cortina de fier.  Ne-am regasit aici, în Bavaria sau în alte parti, între frati crestini care ne-au ajutat în Transilvania pe tarâm cultural. Aici, la 1544 aparea Catehismul în limba româna la Sibiu, iar 1582 Palia la Orastie, tiparita, de asemenea, în limba româna, ca urmare a înrâuririi Reformei, prezenta în Transilvania
Va rog sa observati cât de aproape ne aflam în anii acestia de Reforma lui Luther. Sasii care s-au asezat în Transilvania erau înca dinainte adeptii acestei reforme, printre ei numarându-se si învatatul Johannes Honterus, ilustrat în Biserica Neagra din Brasov.  Asa cum a remarcat astazi Excelenta Sa episcopul Johannes Friedrich al Bisericii Evanghelice din München, teologia, cultura ca si tara româneasca alcatuiesc o sinteza între Est si între Vest. De aceea, Excelenta Voastra, Domnule Vice-rector, salut ideea dumneavoastra ca Europa trebuie sa se întinda nu numai catre  Est, dar si catre Vest.  Dupa cum sustinea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, într-o conferinta la Academia Româna, Ortodoxia este deschisa stiintei si culturii. Ortodoxia nu este piedica pentru cultura si, mai ales, Ortodoxia româneasca, care a sprijinit ca în România sa înfloreasca si cultul armean si Biserica evanghelica, precum si alte culte, cu care noi ne-am aflat si în trecut, dar si acum ne aflam într-o frateasca colaborare.  Pe baza acestei apropieri si fratietati toate cultele din România am semnat în anul 2000 un apel pentru sustinerea intrarii României în structurile europene
Este binecunoscut faptul ca Europa noua are nevoie nu numai de factorul economic si tehnologic, ci si de spiritul crestin, evanghelic; acel spirit care a facut sa înfloreasca în Europasi în Principatele Române mânastiri stravechi, arta straveche, pe baza culturii bizantine.  În primul mileniu crestin în Europa era o singura Biserica. Avem datoria sa depunem eforturi pentru regasirea radacinilor ei crestine si, de asemenea, sa sprijinim renasterea valorilor biblice în structurile europene. Numai o renastere economica, politica sau tehnologica nu ar fi de ajuns. Marturisesc despre aceasta tinerii din toata lumea, care asteapta de la Biserici si de la societate sprijin, ajutor si întarire în acest sens.  Pe lânga bucuria revederii cu preotii si românii din acest oras si cu Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Serafim, va aducem si marturia încrederii noastre în aceasta uriasa si dumnezeiasca stradanie care se numeste ecumenismul zilelor noastre si dialogul teologic
Despre aceasta vom vorbi în continuare în cadrul conferintei cu tema: ?Exigentele Ecumenismului actual din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române".  _____________________________________________________________ Exigentele ecumenismului actual  din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române * Adresam Excelentei Voastre, Domnule Rector, calde multumiri pentru invitatia de a vizita aceasta prestigioasa universitate si totodata salutam prezenta în cadrul ei a unei facultati de teologie, fapt care ne încurajeaza sa va împartasim câteva aspecte din viata si experienta ecumenica a Bisericii Ortodoxe Române
Izvorând din predica Sfântului Apostol Andrei si pastrând aceasta apa vie pâna în ziua de astazi, Biserica Ortodoxa Româna s-a dezvoltat sub obladuirea Duhului Sfânt odata cu poporul român, pe care l-a slujit si cu care s-a identificat de-a lungul întregii sale existente. Pe parcursul istoriei sale bimilenare, Biserica Ortodoxa Româna a intrat adeseori în contact cu alte credinte si traditii religioase, ceea ce a constituit fundalul pentru angajamentul ei în ecumenismul secolului al XX-lea. Ea a pazit cu sfintenie unitatea de credinta, de cult si de spiritualitate cu întreaga Ortodoxie. Aceasta unitate pastrata cu consecventa în trecut, se cere afirmata cu si mai multa vigoare în zilele noastre, când relatiile interconfesionale si interreligioase se dezvolta pe o scara din ce în ce mai mare.  Pentru Biserica Ortodoxa Româna, dialogul ecumenic interconfesional, precum si cel interreligios, sunt determinate de relatiile inter-ortodoxe ; numai afirmând unitatea de învatatura, de cult si canonica a Bisericii Ortodoxe, în integralitatea ei de comuniune a Bisericilor autocefale, se va putea ajunge la o marturie ortodoxa credibila în dialogul ecumenic si interreligios de azi. Rugaciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos,   ca toti sa fie una  (Ioan 27, 21), constituie pentru Biserica Ortodoxa principiul de baza în orientarea ecumenista de slujire spre împlinirea poruncii divine de unire a tuturor în Hristos.  Angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române se desfasoara pe trei planuri : 1) national ; 2) european ; 3) mondial
La nivel national, exigentele ecumenice actuale se concretizeaza, pe de o parte, prin dezvoltarea relatiilor dintre Bisericile si comunitatile religioase din România întreolalta, iar pe de alta parte, prin atitudinea comuna a Bisericilor fata de cerintele sociale si politice din societatea româneasca de azi. Cele doua directii ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române pe plan national sunt complementare si interdependente
Exigentele europene ale angajamentului Bisericii Ortodoxe Române se impun la nivelul cooperarii acestei Biserici cu Conferinta Bisericilor Europene (KEK), precum si prin dialogul teologic si cooperarea cu Biserici si institutii ecumenice si diaconice din diferite tari europene, vizite reciproce între ierarhii Bisericilor sau chiar legaturi între eparhii, abordând probleme de natura ecumenica, de colaborare si într-ajutorare
În sfârsit, exigentele ecumenismului la nivel mondial se manifesta pentru Biserica noastra, pe de o parte,  prin cooperarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), iar pe de alta parte, prin relatiile bilaterale aprofundate tot mai staruitor în ultimii ani cu Biserica Romano-Catolica, la nivelul Consiliului Pontifical, al conferintelor panortodoxe si schimbului de vizite între Întâistatatorii celor doua Biserici
Relatiile dintre Bisericile si comunitatile religioase din România au fost si sunt înca determinate de situatia politica si economica a societatii românesti în general. În perioada dictaturii comuniste (1948-1989) s-a dezvoltat în România un ecumenism  sub cruce , prin întâlniri între sefii de culte si prin conferinte teologice interconfesionale între institutele teologice ortodoxe, romano-catolice, protestante, cu participarea profesorilor, ierarhilor si conducatorilor confesiunilor religioase. Reluarea acestor conferinte pe o baza noua este o cerinta majora pentru promovarea ecumenismului local din România, inaugurat pe principiile teologice comune si raspunzând exigentelor actuale ale lumii
Dupa 1990, relatiile ecumenice din tara noastra au fost impulsionate prin crearea Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom), din care fac parte Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Evanghelica - Sibiu, Biserica Luterana CA, Biserica Reformata si Biserica Armeana Apostolica. În vederea angajarii în mod egal a tuturor Bisericilor pe calea unui dialog ecumenic constructiv, este de dorit ca asociatia aceasta sa se transforme într-o organizatie mai larga, de tipul unui consiliu al Bisericilor, care va trebui sa ofere o platforma de cooperare frateasca între toate Bisericile. În cei 12 ani de activitate ai AIDRom, o contributie majora la sprijinirea unor proiecte derulate de aceasta asociatie a avut-o  Diakonisches  Werk , prin asa-numitele proiecte bilaterale, dintre care cele mai multe au fost pentru Biserica Ortodoxa Româna.  Tot prin AIDRom s-au derulat o serie de proiecte initiate din Germania si menite sa ajute victimele urii de rasa din timpul celui de-al doilea razboi mondial (evrei si rromi). Mii de astfel de victime sau urmasii lor au putut beneficia de ajutoare prin intermediul AIDRom. De asemenea, populatia minoritara rroma din România a beneficiat de programe pilot de dezvoltare comunitara, proiecte economice etc
Desi Biserica majoritara, însumând 87 % din întreaga populatie a tarii, Biserica Ortodoxa Române este deschisa pentru cooperare cu toate Bisericile din România, într-un adevarat spirit ecumenic. Societatea româneasca de azi este o societate pluralista, expusa secularizarii, fata de care Bisericile sunt chemate sa tina aprinsa faclia credintei în noua societate, marcata înca de urmarile ideologiei ateiste.  O alta forma de manifestare a ecumenismului local din România dupa 1989 este reprezentata de Societatea Biblica Interconfesionala, înfiintata în mai 1992, din care fac parte 12 Biserici si confesiuni, si anume: Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Armeana Apostolica, Biserica Reformata, Biserica Evanghelica CA, Biserica Evanghelica SP, Vicariatul Sârb Ortodox, Vicariatul Ucrainean Ortodox, Comunitatea Penticostala, Comunitatea Adventista, Comunitatea Baptista de limba româna si cea de limba maghiara, precum si Biserica Unitariana. Activitatea principala a acestei societati este raspândirea cuvântului lui Dumnezeu în scoli, închisori, camine de batrâni sau de copii orfani, realizarea traducerii Sfintei Scripturi acceptata de toti membrii. S-a tiparit o editie româno-maghiara, destinata familiilor mixte din România si Ungaria, precum si o editie ilustrata a Bibliei
O alta forma de cooperare ecumenica locala în România a fost asigurata si prin Comisia Româna de Istorie Ecleziastica Comparata, înfiintata în 1980, în cadrul careia coopereaza istorici si teologi reprezentând diferite confesiuni crestine. În aceasta comisie se studiaza teme legate de trecutul istoric comun al Bisericilor din România. Speram ca astfel de initiative vor pregati terenul favorabil elaborarii unui tratat comun de istorie a Bisericilor din România.  Societatii de azi, inclusiv celei românesti, desi pe cale de dezvoltare economica si cu un larg orizont cultural, îi lipseste dragostea fata de Mântuitorul Iisus Hristos, iar înstrainarea omului de Dumnezeu duce la înstrainarea fata de semenii sai. Menirea Bisericilor este în primul rând aceea de a mijloci oamenilor dragostea lui Dumnezeu, de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu si prin aceasta unii fata de altii. În vederea împlinirii acestei misiuni divine, Bisericile trebuie sa coopereze, iar nu sa se ocoleasca, sau chiar sa se critice una pe alta. Daca relatiile Biserici Ortodoxe Române cu celelalte Biserici si comunitati religioase din tara sunt în general bune, nu putem trece cu vederea ca în dialogul pe plan local cu Biserica Greco-Catolica se impune din partea ambelor parti mai multa dragoste si întelegere. În acest sens, nu putem decât sa ne rugam bunului Dumnezeu ca lucrarile Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxa Româna si Biserica Româna Unita cu Roma (Greco-Catolica) sa contribuie mai hotarât la stabilirea unei atmosfere de încredere reciproca si de cooperare frateasca, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria credinciosilor.  Exigentele ecumenismului local din România implica azi si unele aspecte legate de raportul dintre Biserica si Stat. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Statul garanteaza si asigura libertatile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv libertatea de credinta, dând posibilitate Bisericii sa-si duca la îndeplinire misiunea ei sfânta pe pamânt, iar Biserica îsi asuma responsabilitatea de a-i conduce pe credinciosi pe calea adevarului si a binelui. Biserica si Statul se întâlnesc astfel în slujirea aceluiasi ideal, si anume ridicarea oamenilor la înaltimea cerintelor timpului, responsabilitate majora în vremea noastra, atât pentru Biserica, cât si pentru Stat
Problemele sociale si politice cu care se confrunta societatea româneasca de azi, cum sunt somajul, inflatia, si urmarile lor pentru cercuri largi de oameni, sau, pe de lata parte, integrarea României în structurile europene, sunt tot atâtea provocari la adresa Bisericilor, care numai împreuna vor putea contribui la sprijinirea eforturilor tuturor românilor spre dreptate sociala si respectarea demnitatii fiecarui om. Spre a exemplifica orientarea si contributia Bisericilor în acest sens, amintim doar întrunirile reprezentantilor cultelor din România din 1995 si 2000 si adoptarea declaratiei comune în care se spune, printre altele:  Cultele religioase din România sunt o componenta majora a societatii românesti de astazi si aduc o contributie importanta la viata spirituala si sociala a României, fiind sensibile atât la dificultatile, cât si la progresele acesteia.  În mesajul final al conferintei de la Bucuresti în iunie 2000, se mentiona ca organizarea întrunirii este expresia vointei tuturor Cultelor din România de a participa la înnoirea spirituala si moral-sociala a tarii si a fost scos în evidenta faptul ca,  în realizarea unitatii europene, trebuie sa se acorde importanta maxima si dimensiunii spirituale, culturale si sociale a unitatii europene . Alaturi de toate categoriile de credinciosi  reprezentati la aceasta conferinta, conducatorii Bisericilor au subliniat, prin intermediul declaratiei finale, ca acestea doresc sa îsi exercite responsabilitatile ce decurg din aderarea României la Uniunea Europeana.  Având o viata religioasa bogata, România este pregatita sa contribuie la îmbogatirea patrimoniului spiritual si cultural european, reafirmând respectul pentru viata, demnitatea persoanei umane, dreptul la proprietate, valoarea familiei si a solidaritatii umane, acordând o atentie deosebita garantarii libertatii de gândire, constiinta, credinta si religie. Procesul de unificare europeana care vizeaza în mare masura o unificare economica, poate fi deplin în conditiile în care se realizeaza si o îmbogatire spirituala europeana. Pastrându-si identitatea spirituala proprie, modelata în decursul istoriei, alaturi de celelalte tari europene, contributia României va mari valoarea tezaurului spiritual si cultural european
Exigentele europene ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române îsi au în parte originea în însasi orientarea europeana a societatii românesti, care se considera pe drept cuvânt  întru totul europeana
 si totusi, Biserica Ortodoxa Româna a cultivat relatii ecumenice intense la nivel european cu mult înainte de a se pune problema integrarii României în structurile europene. Biserica Ortodoxa Româna este membra a Conferintei Bisericilor Europene (KEK) înca de la înfiintarea acestei organizatii ecumenice europene, în 1959. Cooperarea Bisericii Ortodoxe Române în cadrul KEK a fost considerabila atât la nivelul diferitelor comitete sau comisii, cât si la nivelul personalului acestei organizatii de la Geneva. Multe din comitetele si comisiile de lucru ale KEK, în frunte cu Comitetul Central si cu Prezidiul acesteia, s-au întrunit în multe rânduri în România, la invitatia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru noi, KEK reprezinta platforma ecumenica europeana prin excelenta, atât pentru cooperarea ecumenica dintre toate Bisericile, cât si pentru cooperarea Bisericilor cu institutiile europene de la Bruxelles si Strasbourg
Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Ortodoxia nu este legata numai de o parte a Europei, nu împarte continentul în doua si, deci, nu exista granite delimitate confesional între ea si celelalte Biserici cu care aceasta coexista în mod complementar. Este un stravechi adevar, rostit raspicat de un reprezentant de seama al teologiei si culturii Europei occidentale, care era originar din Rasarit, si anume Sfântul Irineu de Lyon, conform caruia  Biserica este raspândita în toata lumea, pâna la marginile pamântului  (P.G. vol. VIII, col. 549 A)
Specificul Ortodoxiei românesti este acela de a fi de cultura latina si în acelasi timp de credinta ortodoxa, ceea ce constituie o legatura speciala a acestei traditii cu Europa. Din punctul nostru de vedere, Europa are nevoie nu numai de factori economici si politici, ci si de traditia ei crestina, inclusiv de traditia crestina ortodoxa. România aduce în Europa istoria ei plina de suferinta, de jertfe si de martiri pentru credinta. Biserica Ortodoxa Româna ofera Europei trairea vie a credintei ortodoxe în comuniune. Nici o institutie europeana sau mondiala nu se poate substitui Bisericilor, a caror lucrarea este de permanenta îmbunatatire aomului, de desavârsire si chiar de îndumnezeire a lui. Acestea sunt obiectivele ecumenismului european, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, pentru care Europa nu poate avea un viitor durabil fara credinta, fara afirmarea si manifestarea deplina a credintei crestine. Bisericile sunt chemate sa contribuie la construirea noii Europe, lucrare pe care Bisericile nu o pot desfasura cu succes decât numai împreuna
 Tot la nivel european trebuie sa amintim si relatiile strânse ale Bisericii noastre cu unele Biserici din alte tari europene. Subliniem în acest sens relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelica din Germania (EKD). Pe lânga îndelungatele schimburi de profesori si de studenti, de ajutorul si sprijinul exceptional pe care Biserica Ortodoxa Româna l-a primit din partea EKD cu multe prilejuri si pentru care tin sa multumesc acestei Biserici, si cu acest prilej, din toata inima, trebuie sa amintim ca cel mai substantial dialog teologic pe care l-a purtat Biserica Ortodoxa Române este cel cu EKD. Aceste doua Biserici poarta un dialog teologic oficial din 1979, prin care s-a ajuns la considerabile puncte de convergenta cu privire la doctrina si viata spirituala a acestor doua Biserici. În noiembrie 2002 s-au desfasurat la Cluj lucrarile celei de-a zecea întruniri de dialog ale comisiilor EKD si BOR, care au dezbatut împreuna tema :  Biserica cea una a lui Hristos si pluralitatea Bisericilor de astazi
 În declaratia finala adoptata la aceasta întrunire, s-a aratat ca sunt înca multe aspecte de diferenta cu privire la ecleziologia celor doua Biserici, dar, în acelasi timp, aceste doua Biserici se considera, prin acest dialog, ca fiind într-o comuniune ( Gemeinschaft ) de dialog si de rugaciune, lucrând împreuna la refacerea unitatii depline de credinta, singura capabila sa permita comuniunea euharistica între aceste Biserici. Relatiile dintre BOR si EKD sunt pentru noi un exemplu de dialog si cooperare între cele doua Biserici, una ortodoxa din Europa de Rasarit, cealalta evanghelica din Europa de Apus, pe calea unei integrari europene depline
Evenimentele academice din ultimii ani, dedicate comemorarii marilor teologi români Pr. Prof. Dumitru Staniloae si Pr. Prof. Ioan G. Coman, care au avut în timpul vietii legaturi exceptionale cu teologia si cultura apuseana, s-au bucurat de asemenea de participarea unor prestigiosi profesori de teologie din Germania si din alte tari europene, conferindu-le un caracter ecumenic.  Exigentele ecumenismului pe plan mondial se concretizeaza pentru Biserica Ortodoxa Româna mai ales prin cooperarea în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) si prin relatiile cu Biserica Romano-Catolica, la cel mai înalt nivel.  În acest cadru se înscrie desfasurarea la Bucuresti, în anul 1998, a reuniunii internationale  Oameni si Religii , cu tema  Pacea este numele lui Dumnezeu. Dumnezeu, omul, popoarele  organizata de Comunitatea  Sant'Egidio  a laicatului catolic din Italia, la care au participat Întâistatatori ai Bisericilor Ortodoxe, înalti reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice, ai altor Biserici crestine si ai marilor traditii religioase ale lumii.  Dimensiunea mondiala a angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române nu este de natura retorica, ci se impune, nu în ultimul rând, prin faptul ca Biserica noastra este prezenta, prin parohii care depind direct de ea, pe toate meridianele globului pamântesc. Parohii ortodoxe române exista în majoritatea tarilor Europei de Vest, în America de Nord si de Sud, în Australia, Noua Zeelanda si chiar în Africa. În Germania exista un numar mare de parohii ortodoxe române, grupate în jurul Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, care s-a bucurat de sprijin fratesc exceptional atât din partea EKD, cât si din partea Bisericii Romano-Catolice din aceasta tara si mai ales din landul Bavaria, pentru care tin sa exprim si aici multumirile noastre pline de recunostinta fata de aceste Biserici.  Atmosfera ecumenica deosebit de rodnica se arata în Biserica Ortodoxa Româna si în cadrul învatamântului universitar teologic, unde predau cursuri de teologie profesori asociati din Occident. Asa de pilda, la Facultatea de Teologie din Bucuresti preda un profesor de la Universitatea din Geneva si la Facultatea de Teologie din Cluj un profesor din Germania. Un pronuntat mesaj ecumenic au si concertele de muzica religioasa prezentate de tinerii nostri seminaristi si studenti teologi în unele tari din Europa Occidentala
Biserica Ortodoxa Româna a devenit membra a CEB cu prilejul celei de-a treia Adunari Generale a Acestuia, de la New Delhi, în 1961. Pe parcursul celor peste 40 de ani care s-au scurs de atunci, Biserica Ortodoxa Româna a participat intens la activitatea acestui forum ecumenic mondial, fiind permanent prezenta în Comitetul Central si în Comitetul Executiv, în diferite comitete si comisii de lucru, precum si la nivelul personalului de la Geneva, unde Biserica Ortodoxa Române este reprezentata fara întrerupere de aproape 30 de ani. Lucrarile si hotarârile CEB au fost urmarite si studiate cu mare interes, dar si cu spirit critic de catre teologii ortodocsi români.  Pe parcursul ultimului deceniu al secolului trecut, am împartasit si noi îngrijorarea celorlalti Întâistatatori ai Bisericilor ortodoxe surori cu privire la evolutia  discutiilor din cadrul CEB. Sinodul Bisericii noastre a discutat la modul cel mai serios hotarârile întrunirii panortodoxe de la Thessalonic, din primavara anului 1998, cu privire la participarea reprezentantilor Bisericilor ortodoxe la lucrarile Adunarii Generale a CEB de la Harrare, Zimbabwe, si a precizat ca Biserica Ortodoxa Româna împartaseste critica adusa Consiliului de la Geneva, dar ca acele obiectii nu sunt suficiente pentru a putea duce la întreruperea cooperarii noastre cu CEB. Biserica noastra a urmarit apoi cu atentie lucrarile Comisiei Speciale pentru studierea cooperarii ortodoxe în cadrul CEB si s-a bucurat de rezultatele pozitive ale acestei comisii, prezentate Comitetului Central al CEB în luna august a anului trecut. Socotim ca abordarea celor cinci teme pe care si le-a fixat Comisia Speciala nu s-a facut cu nici un scop restrictiv, ci cu cea mai profunda si serioasa dorinta de promovare a ecumenismului actual. Spre exemplu, chestiunea rugaciunii în comun s-a pus ­ din punctul nostru de vedere ­ în primul rând pentru a medita împreuna la ce înseamna a ne ruga împreuna Tatalui Ceresc. Adevarata preocupare a noastra a fost faptul ca rugaciunea ecumenica risca  sa stea mai mult sub influenta unei agende politice decât spirituale. Rugaciunea în comun este posibila si chiar necesara, mai ales ca nu ne rugam suficient, dar aceasta rugaciune nu se poate face oricum, ca nu cumva sa ne fie spre osânda. Tocmai dezbaterile din cadrul Comisiei Speciale si mai apoi receptarea raportului final al acesteia de catre unele cercuri eterodoxe au aratat pe deplin ca înca nu ne cunoastem suficient. Or, menirea  organismelor ecumenice de tipul CEB este aceea de a mijloci cunoasterea reciproca tot mai profunda dintre Bisericile crestine, astfel ca rolul acestor organizatii ecumenice nu s-a încheiat înca.  Întrucât timpul pe care îl avem acum la dispozitie nu ne permite sa abordam toate aspectele legate de Comisia Speciala din cadrul CEB, tinem sa încheiem acest capitol cu precizarea ca, pentru Biserica Ortodoxa Româna, raportul acestei comisii deschide perspective noi de cooperare în cadrul Consiliului de la Geneva. Biserica noastra este hotarâta sa continue cooperarea ei cu CEB în speranta ca Bisericile vor ajunge sa se cunoasca si sa se aprecieze tot mai mult, apropiindu-se astfel unele de altele, pe calea refacerii unitatii depline dintre ele.  Întoarcerea la izvoare, la practica Bisericii primului mileniu, a fost punctul comun de referinta care a schimbat radical perspectivele si atitudinile dintre crestinatatea catolica si cea ortodoxa. Dialogul teologic dintre cele doua Biserici, inaugurat la începutul anilor '80 ­ în ciuda perioadei de criza pe care o traverseaza în ultimii ani si pe care dorim si ne straduim cu totii sa o depasim cât mai repede ­ a reusit elaborarea unei viziuni comune în directia unei teologii a comuniunii, recuperând, în scurt timp, mult din ceea ce a pierdut în mileniul al doilea. Documentul de la Balamand (Liban, 1993) consacra un vocabular ecumenic nou, care învedereaza o îndelung asteptata schimbare de întelegere si de atitudine.  Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa -   se spune în document ­  se recunosc reciproc în calitate de Biserici surori  (art. 14) * . Pe aceasta baza a fost posibila intensificarea relatiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, care au culminat cu vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999 si a noastra la Vatican, în octombrie 2002
Relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, concretizate în ultimii ani prin legarea unei sincere prietenii între Întâistatatorii celor doua Biserici, s-au dezvoltat din convingerea ca Bisericile crestine trebuie sa-si adune energiile risipite si sa le concentreze în lucrarea de sfintire a omului si a lumii, sa-L redea lumii pe Hristos. Ce putem noi, Bisericile, oferi lumii mai de pret, decât pe Dumnezeu Însusi! Lumea de azi este îngrijorata de fenomenul globalizarii, de saracia care apasa milioane de oameni, mai ales în emisfera de sud a globului, de distrugerea mediului înconjurator, care nu este altceva decât creatia pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o, dar mai ales de teama unei conflicte si razboaie, care ar putea duce la mari sacrificii umane sau chiar la distrugerea vietii pe pamânt. În fata acestor pericole reale, Bisericile nu pot ramâne indiferente. Este datoria noastra sfânta, pe care ne-o impune credinta în Iisus Hristos, pe care o marturisim împreuna, ca sa ne unim glasurile si sa marturisim lumii mesajul nostru de pace si bunavoire între toti oamenii. Actiunile Bisericilor si ale organismelor ecumenice din ultimul timp au demonstrat ca este posibil ca Bisericile sa se uneasca în slujba pacii. Daca vom face aceasta în mod si mai hotarât, atunci mesajul nostru în slujba lui Hristos va fi luat cu atât mai mult în considerare, spre pacea si mântuirea lumii întregi. Asa sa ne ajute Dumnezeu!  Conferinta sustinuta de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist la Universitatea din Munchen (9 mai 2003) Uniatismul. Metoda de unire din trecut si cautarea actuala a deplinei comuniuni,  Arhiepiscopia Sibiu, 1993, p. 18  Copyright Patriarhia Romana 2006 Site realizat de  Ciprian Mates  Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti   STIRI  |  CALENDAR  |  LEGATURI WEB  Flash movie end  Biserica Ortodoxa Romana si Europa list of 1 items • Cuvântul Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST cu prilejul întâlnirii cu Senatului Universitatii din München  list end list of 1 items • Exigentele ecumenismului actual din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române list end  Cuvântul Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST  cu prilejul întâlnirii cu Senatului Universitatii din München    - vineri, 9 mai 2003 -    Excelenta Voastra, domnule Rector,   Excelentele Voastre, domnilor Decani ai Facultatii de Teologie,   Excelenta Voastra, domnule Consul al României în acest frumos oras,    Înalt Prea Sfintiti Parinti,   Prea Cucernici Parinti,   Onorat auditoriu,  Din toata inima, tin sa-i multumesc domnului Rector si Domnului Profesor Theodor Nikolaou pentru aceasta neasteptata prezentare a Bisericii Ortodoxe Române si a smereniei noastre. Membrii delegatiei noastre au legaturi directe cu Facultatea de Teologie si cu Universitatea.   Vizita noastra este rânduita din întelepciunea dumnezeiasca. Cum ati auzit din expunerea atât de amabila a domnului profesor Theodor Nikolaou, anii mei îndelungati de slujire, din milostivirea lui Dumnezeu, în cea mai mare parte i-am consacrat slujirii tineretului Bisericii noastre, fie în seminarii, fie ca Rector al Facultatii de Teologie în anii foarte grei ai Bisericii Ortodoxe Române, sub dictatura celor fara Dumnezeu.   Dintre distinsii membri delegatiei Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfintitul dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, si-a facut studiile de doctrina si teologie ca ucenic al celui mai mare teolog român din lumea ortodoxa, parintele profesor Dumitru Staniloae, si le-a desavârsit aici, în Germania. Acum este în ierarhia bisericeasca, un factor de mare raspundere pentru Ortodoxia întreaga. Înalt Prea Sfintia Sa face parte din Comitetul Central al Conferintei Bisericilor Europene si este Presedintele Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru învatamântul teologic. În timpul pastoririi sale a luat fiinta Facultatea de Teologie din Mitropolia Moldovei, al doilea oras din România, fiind si acum profesor
 Permiteti-mi sa îl prezint acum pe Înalt Prea Sfintitul dr. Teofan, Mitropolitul Olteniei, membru în Consiliul Ecumenic al Bisericilor si în comisiile de dialog, care a obtinut Doctoratul în Teologie la profesorul Olivie Clement de la Institutul Saint Serge din Paris, cu activitate deosebita în domeniul social, pe teren de diaconie bisericeasca, si, de asemenea, se implica în formarea preotilor la Facultatea de Teologie din orasul Craiova.   Pe Înalt Prea Sfintitul Mitropolit dr. Serafim îl cunoasteti. Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop dr. Andrei este ierarhul Episcopiei Alba-Iuliei, un nume de oras cu o mare rezonanta în istoria poporului român. Înalt Prea Sfintia sa este, de asemenea, decan si profesor la Facultatea de Teologie din acest oras.   Onorata asistenta,  Cu multa atentie am ascultat cuvântul domnului profesor Theodor Nikolaou privitor la problemele actuale ale Europei. Am facut parte din delegatia Patriarhiei Române care a vizitat Germania în 1970, pe când ?cortina de fier" despartea Europa de Rasarit de Europa Centrala. În aceasta delegatie era prezent si marele profesor si teolog Dumitru Staniloae. Auzeam comentarii în drumul nostru, când ne întâlneam cu soboare de episcopi, de preoti romano-catolici si protestanti, cu privire la chipul si la cuvântul Patriarhului nostru Justinian. Rezumându-le, asa cum numai spiritul limbii germane poate sa o faca, aceste personalitati priveau la Patriarhul Justinian si spuneau ca parca a aparut din paginile Bibliei. As remarca aceasta expresie a respectului fratilor nostri crestini din Bisericile din Europa divizata de atunci fata de cuvântul si prezenta fratilor crestini de dincolo de cortina de fier.   Ne-am regasit aici, în Bavaria sau în alte parti, între frati crestini care ne-au ajutat în Transilvania pe tarâm cultural. Aici, la 1544 aparea Catehismul în limba româna la Sibiu, iar 1582 Palia la Orastie, tiparita, de asemenea, în limba româna, ca urmare a înrâuririi Reformei, prezenta în Transilvania
Va rog sa observati cât de aproape ne aflam în anii acestia de Reforma lui Luther. Sasii care s-au asezat în Transilvania erau înca dinainte adeptii acestei reforme, printre ei numarându-se si învatatul Johannes Honterus, ilustrat în Biserica Neagra din Brasov.   Asa cum a remarcat astazi Excelenta Sa episcopul Johannes Friedrich al Bisericii Evanghelice din München, teologia, cultura ca si tara româneasca alcatuiesc o sinteza între Est si între Vest. De aceea, Excelenta Voastra, Domnule Vice-rector, salut ideea dumneavoastra ca Europa trebuie sa se întinda nu numai catre  Est, dar si catre Vest.   Dupa cum sustinea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, într-o conferinta la Academia Româna, Ortodoxia este deschisa stiintei si culturii. Ortodoxia nu este piedica pentru cultura si, mai ales, Ortodoxia româneasca, care a sprijinit ca în România sa înfloreasca si cultul armean si Biserica evanghelica, precum si alte culte, cu care noi ne-am aflat si în trecut, dar si acum ne aflam într-o frateasca colaborare.   Pe baza acestei apropieri si fratietati toate cultele din România am semnat în anul 2000 un apel pentru sustinerea intrarii României în structurile europene
Este binecunoscut faptul ca Europa noua are nevoie nu numai de factorul economic si tehnologic, ci si de spiritul crestin, evanghelic; acel spirit care a facut sa înfloreasca în Europasi în Principatele Române mânastiri stravechi, arta straveche, pe baza culturii bizantine.   În primul mileniu crestin în Europa era o singura Biserica. Avem datoria sa depunem eforturi pentru regasirea radacinilor ei crestine si, de asemenea, sa sprijinim renasterea valorilor biblice în structurile europene. Numai o renastere economica, politica sau tehnologica nu ar fi de ajuns. Marturisesc despre aceasta tinerii din toata lumea, care asteapta de la Biserici si de la societate sprijin, ajutor si întarire în acest sens.   Pe lânga bucuria revederii cu preotii si românii din acest oras si cu Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Serafim, va aducem si marturia încrederii noastre în aceasta uriasa si dumnezeiasca stradanie care se numeste ecumenismul zilelor noastre si dialogul teologic
 Despre aceasta vom vorbi în continuare în cadrul conferintei cu tema: ?Exigentele Ecumenismului actual din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române"
  _____________________________________________________________  Exigentele ecumenismului actual  din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române *  Adresam Excelentei Voastre, Domnule Rector, calde multumiri pentru invitatia de a vizita aceasta prestigioasa universitate si totodata salutam prezenta în cadrul ei a unei facultati de teologie, fapt care ne încurajeaza sa va împartasim câteva aspecte din viata si experienta ecumenica a Bisericii Ortodoxe Române
Izvorând din predica Sfântului Apostol Andrei si pastrând aceasta apa vie pâna în ziua de astazi, Biserica Ortodoxa Româna s-a dezvoltat sub obladuirea Duhului Sfânt odata cu poporul român, pe care l-a slujit si cu care s-a identificat de-a lungul întregii sale existente. Pe parcursul istoriei sale bimilenare, Biserica Ortodoxa Româna a intrat adeseori în contact cu alte credinte si traditii religioase, ceea ce a constituit fundalul pentru angajamentul ei în ecumenismul secolului al XX-lea. Ea a pazit cu sfintenie unitatea de credinta, de cult si de spiritualitate cu întreaga Ortodoxie. Aceasta unitate pastrata cu consecventa în trecut, se cere afirmata cu si mai multa vigoare în zilele noastre, când relatiile interconfesionale si interreligioase se dezvolta pe o scara din ce în ce mai mare.  Pentru Biserica Ortodoxa Româna, dialogul ecumenic interconfesional, precum si cel interreligios, sunt determinate de relatiile inter-ortodoxe ; numai afirmând unitatea de învatatura, de cult si canonica a Bisericii Ortodoxe, în integralitatea ei de comuniune a Bisericilor autocefale, se va putea ajunge la o marturie ortodoxa credibila în dialogul ecumenic si interreligios de azi. Rugaciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos,  ca toti sa fie una (Ioan 27, 21), constituie pentru Biserica Ortodoxa principiul de baza în orientarea ecumenista de slujire spre împlinirea poruncii divine de unire a tuturor în Hristos.  Angajamentul ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române se desfasoara pe trei planuri : 1) national ; 2) european ; 3) mondial
 La nivel national, exigentele ecumenice actuale se concretizeaza, pe de o parte, prin dezvoltarea relatiilor dintre Bisericile si comunitatile religioase din România întreolalta, iar pe de alta parte, prin atitudinea comuna a Bisericilor fata de cerintele sociale si politice din societatea româneasca de azi. Cele doua directii ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române pe plan national sunt complementare si interdependente
Exigentele europene ale angajamentului Bisericii Ortodoxe Române se impun la nivelul cooperarii acestei Biserici cu Conferinta Bisericilor Europene (KEK), precum si prin dialogulteologic si cooperarea cu Biserici si institutii ecumenice si diaconice din diferite tari europene, vizite reciproce între ierarhii Bisericilor sau chiar legaturi între eparhii, abordând probleme de natura ecumenica, de colaborare si într-ajutorare
În sfârsit, exigentele ecumenismului la nivel mondial se manifesta pentru Biserica noastra, pe de o parte,  prin cooperarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), iar pe de alta parte, prin relatiile bilaterale aprofundate tot mai staruitor în ultimii ani cu Biserica Romano-Catolica, la nivelul Consiliului Pontifical, al conferintelor panortodoxe si schimbului de vizite între Întâistatatorii celor doua Biserici
Relatiile dintre Bisericile si comunitatile religioase din România au fost si sunt înca determinate de situatia politica si economica a societatii românesti în general. În perioada dictaturii comuniste (1948-1989) s-a dezvoltat în România un ecumenism sub cruce, prin întâlniri între sefii de culte si prin conferinte teologice interconfesionale între institutele teologice ortodoxe, romano-catolice, protestante, cu participarea profesorilor, ierarhilor si conducatorilor confesiunilor religioase. Reluarea acestor conferinte pe o baza noua este o cerinta majora pentru promovarea ecumenismului local din România, inaugurat pe principiile teologice comune si raspunzând exigentelor actuale ale lumii
Dupa 1990, relatiile ecumenice din tara noastra au fost impulsionate prin crearea Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom), din care fac parte Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Evanghelica - Sibiu, Biserica Luterana CA, Biserica Reformata si Biserica Armeana Apostolica. În vederea angajarii în mod egal a tuturor Bisericilor pe calea unui dialog ecumenic constructiv, este de dorit ca asociatia aceasta sa se transforme într-o organizatie mai larga, de tipul unui consiliu al Bisericilor, care va trebui sa ofere o platforma de cooperare frateasca între toate Bisericile. În cei 12 ani de activitate ai AIDRom, o contributie majora la sprijinirea unor proiecte derulate de aceasta asociatie a avut-o Diakonisches Werk, prin asa-numitele proiecte bilaterale, dintre care cele mai multe au fost pentru Biserica Ortodoxa Româna.  Tot prin AIDRom s-au derulat o serie de proiecte initiate din Germania si menite sa ajute victimele urii de rasa din timpul celui de-al doilea razboi mondial (evrei si rromi). Mii de astfel de victime sau urmasii lor au putut beneficia de ajutoare prin intermediul AIDRom. De asemenea, populatia minoritara rroma din România a beneficiat de programe pilot de dezvoltare comunitara, proiecte economice etc
Desi Biserica majoritara, însumând 87 % din întreaga populatie a tarii, Biserica Ortodoxa Române este deschisa pentru cooperare cu toate Bisericile din România, într-un adevarat spirit ecumenic. Societatea româneasca de azi este o societate pluralista, expusa secularizarii, fata de care Bisericile sunt chemate sa tina aprinsa faclia credintei în noua societate, marcata înca de urmarile ideologiei ateiste.  O alta forma de manifestare a ecumenismului local din România dupa 1989 este reprezentata de Societatea Biblica Interconfesionala, înfiintata în mai 1992, din care fac parte 12 Biserici si confesiuni, si anume: Biserica Ortodoxa Româna, Biserica Armeana Apostolica, Biserica Reformata, Biserica Evanghelica CA, Biserica Evanghelica SP, Vicariatul Sârb Ortodox, Vicariatul Ucrainean Ortodox, Comunitatea Penticostala, Comunitatea Adventista, Comunitatea Baptista de limba româna si cea de limba maghiara, precum si Biserica Unitariana. Activitatea principala a acestei societati este raspândirea cuvântului lui Dumnezeu în scoli, închisori, camine de batrâni sau de copii orfani, realizarea traducerii Sfintei Scripturi acceptata de toti membrii. S-a tiparit o editie româno-maghiara, destinata familiilor mixte din România si Ungaria, precum si o editie ilustrata a Bibliei
 O alta forma de cooperare ecumenica locala în România a fost asigurata si prin Comisia Româna de Istorie Ecleziastica Comparata, înfiintata în 1980, în cadrul careia coopereaza istorici si teologi reprezentând diferite confesiuni crestine. În aceasta comisie se studiaza teme legate de trecutul istoric comun al Bisericilor din România. Speram ca astfel de initiative vor pregati terenul favorabil elaborarii unui tratat comun de istorie a Bisericilor din România.  Societatii de azi, inclusiv celei românesti, desi pe cale de dezvoltare economica si cu un larg orizont cultural, îi lipseste dragostea fata de Mântuitorul Iisus Hristos, iar înstrainarea omului de Dumnezeu duce la înstrainarea fata de semenii sai. Menirea Bisericilor este în primul rând aceea de a mijloci oamenilor dragostea lui Dumnezeu, de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu si prin aceasta unii fata de altii. În vederea împlinirii acestei misiuni divine, Bisericile trebuie sa coopereze, iar nu sa se ocoleasca, sau chiar sa se critice una pe alta. Daca relatiile Biserici Ortodoxe Române cu celelalte Biserici si comunitati religioase din tara sunt în general bune, nu putem trece cu vederea ca în dialogul pe plan local cu Biserica Greco-Catolica se impune din partea ambelor parti mai multa dragoste si întelegere. În acest sens, nu putem decât sa ne rugam bunului Dumnezeu ca lucrarile Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxa Româna si Biserica Româna Unita cu Roma (Greco-Catolica) sa contribuie mai hotarât la stabilirea unei atmosfere de încredere reciproca si de cooperare frateasca, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria credinciosilor.  Exigentele ecumenismului local din România implica azi si unele aspecte legate de raportul dintre Biserica si Stat. Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Statul garanteaza si asigura libertatile fundamentale ale cetatenilor, inclusiv libertatea de credinta, dând posibilitate Bisericii sa-si duca la îndeplinire misiunea ei sfânta pe pamânt, iar Biserica îsi asuma responsabilitatea de a-i conduce pe credinciosi pe calea adevarului si a binelui
Biserica si Statul se întâlnesc astfel în slujirea aceluiasi ideal, si anume ridicarea oamenilor la înaltimea cerintelor timpului, responsabilitate majora în vremea noastra, atât pentru Biserica, cât si pentru Stat
 Problemele sociale si politice cu care se confrunta societatea româneasca de azi, cum sunt somajul, inflatia, si urmarile lor pentru cercuri largi de oameni, sau, pe de lata parte, integrarea României în structurile europene, sunt tot atâtea provocari la adresa Bisericilor, care numai împreuna vor putea contribui la sprijinirea eforturilor tuturor românilor spre dreptate sociala si respectarea demnitatii fiecarui om. Spre a exemplifica orientarea si contributia Bisericilor în acest sens, amintim doar întrunirile reprezentantilor cultelor din România din 1995 si 2000 si adoptarea declaratiei comune în care se spune, printre altele: Cultele religioase din România sunt o componenta majora a societatii românesti de astazi si aduc o contributie importanta la viata spirituala si sociala a României, fiind sensibile atât la dificultatile, cât si la progresele acesteia.  În mesajul final al conferintei de la Bucuresti în iunie 2000, se mentiona ca organizarea întrunirii este expresia vointei tuturor Cultelor din România de a participa la înnoirea spirituala si moral-sociala a tarii si a fost scos în evidenta faptul ca, în realizarea unitatii europene, trebuie sa se acorde importanta maxima si dimensiunii spirituale, culturale si sociale a unitatii europene. Alaturi de toate categoriile de credinciosi  reprezentati la aceasta conferinta, conducatorii Bisericilor au subliniat, prin intermediul declaratiei finale, ca acestea doresc sa îsi exercite responsabilitatile ce decurg din aderarea României la Uniunea Europeana. Având o viata religioasa bogata, România este pregatita sa contribuie la îmbogatirea patrimoniului spiritual si cultural european, reafirmând respectul pentru viata, demnitatea persoanei umane, dreptul la proprietate, valoarea familiei si a solidaritatii umane, acordând o atentie deosebita garantarii libertatii de gândire, constiinta, credinta si religie. Procesul de unificare europeana care vizeaza în mare masura o unificare economica, poate fi deplin în conditiile în care se realizeaza si o îmbogatire spirituala europeana. Pastrându-si identitatea spirituala proprie, modelata în decursul istoriei, alaturi de celelalte tari europene, contributia României va mari valoarea tezaurului spiritual si cultural european
 Exigentele europene ale angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române îsi au în parte originea în însasi orientarea europeana a societatii românesti, care se considera pe drept cuvânt întru totul europeana. si totusi, Biserica Ortodoxa Româna a cultivat relatii ecumenice intense la nivel european cu mult înainte de a se pune problema integrarii României în structurile europene. Biserica Ortodoxa Româna este membra a Conferintei Bisericilor Europene (KEK) înca de la înfiintarea acestei organizatii ecumenice europene, în 1959. Cooperarea Bisericii Ortodoxe Române în cadrul KEK a fost considerabila atât la nivelul diferitelor comitete sau comisii, cât si la nivelul personalului acestei organizatii de la Geneva. Multe din comitetele si comisiile de lucru ale KEK, în frunte cu Comitetul Central si cu Prezidiul acesteia, s-au întrunit în multe rânduri în România, la invitatia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru noi, KEK reprezinta platforma ecumenica europeana prin excelenta, atât pentru cooperarea ecumenica dintre toate Bisericile, cât si pentru cooperarea Bisericilor cu institutiile europene de la Bruxelles si Strasbourg
Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, Ortodoxia nu este legata numai de o parte a Europei, nu împarte continentul în doua si, deci, nu exista granite delimitate confesional între ea si celelalte Biserici cu care aceasta coexista în mod complementar. Este un stravechi adevar, rostit raspicat de un reprezentant de seama al teologiei si culturii Europei occidentale, care era originar din Rasarit, si anume Sfântul Irineu de Lyon, conform caruia Biserica este raspândita în toata lumea, pâna la marginile pamântului (P.G. vol. VIII, col. 549 A)
Specificul Ortodoxiei românesti este acela de a fi de cultura latina si în acelasi timp de credinta ortodoxa, ceea ce constituie o legatura speciala a acestei traditii cu Europa. Din punctul nostru de vedere, Europa are nevoie nu numai de factori economici si politici, ci si de traditia ei crestina, inclusiv de traditia crestina ortodoxa. România aduce în Europa istoria ei plina de suferinta, de jertfe si de martiri pentru credinta. Biserica Ortodoxa Româna ofera Europei trairea vie a credintei ortodoxe în comuniune. Nici o institutie europeana sau mondiala nu se poate substitui Bisericilor, a caror lucrarea este de permanenta îmbunatatire a omului, de desavârsire si chiar de îndumnezeire a lui. Acestea sunt obiectivele ecumenismului european, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române, pentru care Europa nu poate avea un viitor durabil fara credinta, fara afirmarea si manifestarea deplina a credintei crestine. Bisericile sunt chemate sa contribuie la construirea noii Europe, lucrare pe care Bisericile nu o pot desfasura cu succes decât numai împreuna
 Tot la nivel european trebuie sa amintim si relatiile strânse ale Bisericii noastre cu unele Biserici din alte tari europene. Subliniem în acest sens relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Evanghelica din Germania (EKD). Pe lânga îndelungatele schimburi de profesori si de studenti, de ajutorul si sprijinul exceptional pe care Biserica Ortodoxa Româna l-a primit din partea EKD cu multe prilejuri si pentru care tin sa multumesc acestei Biserici, si cu acest prilej, din toata inima, trebuie sa amintim ca cel mai substantial dialog teologic pe care l-a purtat Biserica Ortodoxa Române este cel cu EKD. Aceste doua Biserici poarta un dialog teologic oficial din 1979, prin care s-a ajuns la considerabile puncte de convergenta cu privire la doctrina si viata spirituala a acestor doua Biserici. În noiembrie 2002 s-au desfasurat la Cluj lucrarile celei de-a zecea întruniri de dialog ale comisiilor EKD si BOR, care au dezbatut împreuna tema : Biserica cea una a lui Hristos si pluralitatea Bisericilor de astazi. În declaratia finala adoptata la aceasta întrunire, s-a aratat ca sunt înca multe aspecte de diferenta cu privire la ecleziologia celor doua Biserici, dar, în acelasi timp, aceste doua Biserici se considera, prin acest dialog, ca fiind într-o comuniune (Gemeinschaft) de dialog si de rugaciune, lucrând împreuna la refacerea unitatii depline de credinta, singura capabila sa permita comuniunea euharistica între aceste Biserici. Relatiile dintre BOR si EKD sunt pentru noi un exemplu de dialog si cooperare între cele doua Biserici, una ortodoxa din Europa de Rasarit, cealalta evanghelica din Europa de Apus, pe calea unei integrari europene depline
Evenimentele academice din ultimii ani, dedicate comemorarii marilor teologi români Pr. Prof. Dumitru Staniloae si Pr. Prof. Ioan G. Coman, care au avut în timpul vietii legaturi exceptionale cu teologia si cultura apuseana, s-au bucurat de asemenea de participarea unor prestigiosi profesori de teologie din Germania si din alte tari europene, conferindu-le un caracter ecumenic.  Exigentele ecumenismului pe plan mondial se concretizeaza pentru Biserica Ortodoxa Româna mai ales prin cooperarea în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) si prin relatiile cu Biserica Romano-Catolica, la cel mai înalt nivel.  În acest cadru se înscrie desfasurarea la Bucuresti, în anul 1998, a reuniunii internationale Oameni si Religii, cu tema Pacea este numele lui Dumnezeu
Dumnezeu, omul, popoarele organizata de Comunitatea Sant'Egidio a laicatului catolic din Italia, la care au participat Întâistatatori ai Bisericilor Ortodoxe, înalti reprezentanti ai Bisericii Romano-Catolice, ai altor Biserici crestine si ai marilor traditii religioase ale lumii.  Dimensiunea mondiala a angajamentului ecumenic al Bisericii Ortodoxe Române nu este de natura retorica, ci se impune, nu în ultimul rând, prin faptul ca Biserica noastra este prezenta, prin parohii care depind direct de ea, pe toate meridianele globului pamântesc. Parohii ortodoxe române exista în majoritatea tarilor Europei de Vest, în America de Nord si de Sud, în Australia, Noua Zeelanda si chiar în Africa. În Germania exista un numar mare de parohii ortodoxe române, grupate în jurul Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, care s-a bucurat de sprijin fratesc exceptional atât din partea EKD, cât si din partea Bisericii Romano-Catolice din aceasta tara si mai ales din landul Bavaria, pentru care tin sa exprim si aici multumirile noastre pline de recunostinta fata de aceste Biserici.  Atmosfera ecumenica deosebit de rodnica se arata în Biserica Ortodoxa Româna si în cadrul învatamântului universitar teologic, unde predau cursuri de teologie profesori asociati din Occident. Asa de pilda, la Facultatea de Teologie din Bucuresti preda un profesor de la Universitatea din Geneva si la Facultatea de Teologie din Cluj un profesor din Germania. Un pronuntat mesaj ecumenic au si concertele de muzica religioasa prezentate de tinerii nostri seminaristi si studenti teologi în unele tari din Europa Occidentala
Biserica Ortodoxa Româna a devenit membra a CEB cu prilejul celei de-a treia Adunari Generale a Acestuia, de la New Delhi, în 1961. Pe parcursul celor peste 40 de ani care s-au scurs de atunci, Biserica Ortodoxa Româna a participat intens la activitatea acestui forum ecumenic mondial, fiind permanent prezenta în Comitetul Central si în Comitetul Executiv, în diferite comitete si comisii de lucru, precum si la nivelul personalului de la Geneva, unde Biserica Ortodoxa Române este reprezentata fara întrerupere de aproape 30 de ani. Lucrarile si hotarârile CEB au fost urmarite si studiate cu mare interes, dar si cu spirit critic de catre teologii ortodocsi români.  Pe parcursul ultimului deceniu al secolului trecut, am împartasit si noi îngrijorarea celorlalti Întâistatatori ai Bisericilor ortodoxe surori cu privire la evolutia  discutiilor din cadrul CEB. Sinodul Bisericii noastre a discutat la modul cel mai serios hotarârile întrunirii panortodoxe de la Thessalonic, din primavara anului 1998, cu privire la participarea reprezentantilor Bisericilor ortodoxe la lucrarile Adunarii Generale a CEB de la Harrare, Zimbabwe, si a precizat ca Biserica Ortodoxa Româna împartaseste critica adusa Consiliului de la Geneva, dar ca acele obiectii nu sunt suficiente pentru a putea duce la întreruperea cooperarii noastre cu CEB. Biserica noastra a urmarit apoi cu atentie lucrarile Comisiei Speciale pentru studierea cooperarii ortodoxe în cadrul CEB si s-a bucurat de rezultatele pozitive ale acestei comisii, prezentate Comitetului Central al CEB în luna august a anului trecut. Socotim ca abordarea celor cinci teme pe care si le-a fixat Comisia Speciala nu s-a facut cu nici un scop restrictiv, ci cu cea mai profunda si serioasa dorinta de promovare a ecumenismului actual. Spre exemplu, chestiunea rugaciunii în comun s-a pus ­ din punctul nostru de vedere ­ în primul rând pentru a medita împreuna la ce înseamna a ne ruga împreuna Tatalui Ceresc. Adevarata preocupare a noastra a fost faptul ca rugaciunea ecumenica risca  sa stea mai mult sub influenta unei agende politice decât spirituale. Rugaciunea în comun este posibila si chiar necesara, mai ales ca nu ne rugam suficient, dar aceasta rugaciune nu se poate face oricum, ca nu cumva sa ne fie spre osânda. Tocmai dezbaterile din cadrul Comisiei Speciale si mai apoi receptarea raportului final al acesteia de catre unele cercuri eterodoxe au aratat pe deplin ca înca nu ne cunoastem suficient. Or, menirea  organismelor ecumenice de tipul CEB este aceea de a mijloci cunoasterea reciproca tot mai profunda dintre Bisericile crestine, astfel ca rolul acestor organizatii ecumenice nu s-a încheiat înca.  Întrucât timpul pe care îl avem acum la dispozitie nu ne permite sa abordam toate aspectele legate de Comisia Speciala din cadrul CEB, tinemsa încheiem acest capitol cu precizarea ca, pentru Biserica Ortodoxa Româna, raportul acestei comisii deschide perspective noi de cooperare în cadrul Consiliului de la Geneva. Biserica noastra este hotarâta sa continue cooperarea ei cu CEB în speranta ca Bisericile vor ajunge sa se cunoasca si sa se aprecieze tot mai mult, apropiindu-se astfel unele de altele, pe calea refacerii unitatii depline dintre ele.  Întoarcerea la izvoare, la practica Bisericii primului mileniu, a fost punctul comun de referinta care a schimbat radical perspectivele si atitudinile dintre crestinatatea catolica si cea ortodoxa. Dialogul teologic dintre cele doua Biserici, inaugurat la începutul anilor '80 ­ în ciuda perioadei de criza pe care o traverseaza în ultimii ani si pe care dorim si ne straduim cu totii sa o depasim cât mai repede ­ a reusit elaborarea unei viziuni comune în directia unei teologii a comuniunii, recuperând, în scurt timp, mult din ceea ce a pierdut în mileniul al doilea. Documentul de la Balamand (Liban, 1993) consacra un vocabular ecumenic nou, care învedereaza o îndelung asteptata schimbare de întelegere si de atitudine. Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa -  se spune în document ­ se recunosc reciproc în calitate de Biserici surori (art. 14) * . Pe aceasta baza a fost posibila intensificarea relatiilor Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, care au culminat cu vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999 si a noastra la Vatican, în octombrie 2002
 Relatiile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romano-Catolica, concretizate în ultimii ani prin legarea unei sincere prietenii între Întâistatatorii celor doua Biserici, s-au dezvoltat din convingerea ca Bisericile crestine trebuie sa-si adune energiile risipite si sa le concentreze în lucrarea de sfintire a omului si a lumii, sa-L redea lumii pe Hristos. Ce putem noi, Bisericile, oferi lumii mai de pret, decât pe Dumnezeu Însusi! Lumea de azi este îngrijorata de fenomenul globalizarii, de saracia care apasa milioane de oameni, mai ales în emisfera de sud a globului, de distrugerea mediului înconjurator, care nu este altceva decât creatia pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o, dar mai ales de teama unei conflicte si razboaie, care ar putea duce la mari sacrificii umane sau chiar la distrugerea vietii pe pamânt. În fata acestor pericole reale, Bisericile nu pot ramâne indiferente. Este datoria noastra sfânta, pe care ne-o impune credinta în Iisus Hristos, pe care o marturisim împreuna, ca sa ne unim glasurile si sa marturisim lumii mesajul nostru de pace si bunavoire între toti oamenii. Actiunile Bisericilor si ale organismelor ecumenice din ultimul timp au demonstrat ca este posibil ca Bisericile sa se uneasca în slujba pacii. Daca vom face aceasta în mod si mai hotarât, atunci mesajul nostru în slujba lui Hristos va fi luat cu atât mai mult în considerare, spre pacea si mântuirea lumii întregi. Asa sa ne ajute Dumnezeu!   Conferinta sustinuta de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist la Universitatea din Munchen (9 mai 2003)